Descarcă revista în format PDF - idea

Solidaritatea dupæ un sfert de veac
János Kis
Népszabadság, 27 august 2005
Spre mijlocul lui iulie 1980, presa maghiaræ relatase pe scurt despre evenimentele
din Polonia, pe care le-a descris drept greve sporadice în unele
oraøe. Apoi – tæcere. Peste zece zile, o altæ veste scurtæ: greva se extinsese
øi la zonele de lîngæ mare.
Dupæ asta, doar comunicate panicarde øi ameninflæri. Dintr-odatæ se anunflæ
cæ viceprim-ministrul Jagielski trateazæ la Gdańsk cu comitetul de grevæ
al uzinei navale „Lenin“.
Pe 31 august, seara, televiziunea maghiaræ prezintæ douæ reportaje scurte
de la fafla locului. Într-unul, Jagielski, aplecîndu-se peste masæ, strînge mîna
unui anume Walesa, unul dintre capii muncitorilor. În celælalt, acelaøi cap al
muncitorilor traverseazæ curtea uzinei navale, fluturînd în aer [în semn de
victorie] o coalæ de hîrtie: înflelegerea. Curtea fabricii e plinæ ochi cu participanflii
la sporadicele greve; ei næpædesc pînæ øi acoperiøurile clædirilor.
Lumea øi-a ieøit din matcæ.
Nu e pentru prima oaræ cæ statul-partid polonez este fæcut sæ cedeze în fafla
miøcærii muncitoreøti. În decembrie 1970, ræzmeriflele din zonele de lîngæ
mare au fost înæbuøite cu tancuri, dar motivul izbucnirii lor, creøterea preflurilor,
fusese revocat. În vara lui 1976, grevele de la uzina de tractoare Ursus,
de lîngæ Varøovia, øi cele de la Radom au fost sugrumate prin mijloace poliflieneøti,
dar creøterea preflurilor a fost revocatæ øi de data aceasta. În 1980,
lucrurile au luat o altæ turnuræ. Muncitorii au învæflat din experienflele trecutului.
Furia lor nu se mai manifestase în distrugerea clædirilor publice. Înfiinflaseræ
comitete de grevæ øi ceruseræ dezbateri; nu numai despre prefluri, ci
øi despre instituflii. Conducætorii statului-partid trebuiau sæ aleagæ: fie restabilesc
ordinea în mod violent, ca în ’70 øi ’76, fie acceptæ chemarea la discuflii.
Muncitorii au recunoscut „rolul conducætor al partidului comunist în cadrul
statului“, iar guvernul a acceptat, la rîndul sæu, dreptul muncitorilor de a crea
un sindicat independent în raport cu statul øi cu partidul.
Cu doar cîfliva ani mai devreme, puflini ar fi crezut cæ aøa ceva e posibil. Numai
Jacek Kuron øi Adam Michnik, liderii CAM, Comitetul pentru Apærarea Muncitorilor,
creat dupæ evenimentele din 1976, susflinuseræ cu tærie cæ partidul
comunist poate fi forflat la compromis, în caz cæ nu se pune sub semnul întrebærii
monopolul sæu asupra puterii de stat.
Am aøteptat cu sufletul la guræ sæ vedem dacæ acest compromis va fi unul
solid.
În forma lui iniflialæ, existaseræ slabe øanse pentru asemenea stabilizare. Renunflarea
la pluralismul politic avusese drept consecinflæ cæ sindicatul independent
trebuia sæ se transforme dintr-o organizaflie de apærare a intereselor
muncitorilor într-una politicæ – singurul pol opus partidului unic. În numai
cîteva luni, Solidaritatea ajunsese la zece milioane de membri, de cinci ori
mai mult decît Partidul Muncitoresc Unit Polonez [PMUP]. Tofli cei care se
opuneau partidului s-au înscris în Solidaritatea. Ba chiar øi membri de partid
se înscriseseræ cu sutele de mii în rîndurile organizafliei nou-constituite.
Aceastæ migraflie masivæ a macerat ordinea instituflionalæ internæ a partidului-stat:
au apærut cercurile „reformiste“ ale PMUP øi aøa-numitele „struc-
SOLIDARITY AFTER 25 YEARS
János Kis
Népszabadság, August 27, 2005
Around mid-July in 1980, Hungarian newspapers shed a few drops of news
on scattered strikes in several towns in Poland. Then – silence. Ten days later,
a few more drops came: strikes had spread to the coast.
The story continued with statements meant to raise threat and alarm.
Suddenly an announcement came: Vice-Prime Minister Jagielski was negotiating
with the strike committee of the Lenin Shipyard.
On the evening of August the 31st, the Hungarian Television broadcasted two
short sequences. One of them presented Jagielski leaning across the table
and shaking hands with a certain labor leader named Walesa. The other
featured this same leader crossing the shipyard court and shaking a sheet
of paper, the agreement, above his head. The court was packed with strikers,
and even the stone walls were laden with waving workers.
The world took a new course.
This was not the first time labor movements had shaken the Polish state.
Tanks were used to crush demonstrations along the coast in December 1970;
nevertheless the rise in prices at the root of the events was tempered. State
forces smashed strikes at the Ursus tractor factory near Warsaw and in Radom
in summer 1976; still, the rise in prices was again withdrawn. By 1980 things
were different. Workers had learnt their lesson. They did not take out their
anger on public buildings, they formed strike committees and demanded
negotiations, while at stake now were not only prices but institutions as well.
State leaders faced a difficult choice: they could use violent means as in ’70
and ’76, or they had to negotiate.
Laborers accepted the communist party’s “leading position” in the state.
The government recognized the right of laborers to form independent trade
unions uninfluenced by the party and the state.
A couple of years before, few people could imagine that this was possible.
Only Jacek Kuron and Adam Michnik, leaders of CPW, the Committee for the
Protection of Workers founded after the events of ’76, kept repeating there
was hope for reaching a compromise with the communist party, provided
laborers would never question the party’s monopoly over state power.
The world watched in amazement to see whether this compromise would
hold.
Well, it could not, in its original form. Forfeiting political pluralism had turned
the independent trade union into a political organization, the sole opponent
of the single party. In a mere few months, the Solidarity had gained over ten
million members, five times the membership of the Polish United Worker’s
Party [PUWP]. The opponents of the party had all joined the Solidarity.
Moreover, even party members started to join. The great flood of members
into the Solidarity damaged the inner organizational system of the state party:
“reform circles” and “horizontal structures” appeared within the PUWP.
160