Descarcă revista în format PDF - idea

verso: revoluflii în oglindæ (mirroring revolutions)
Grupajul de texte prezentat în aceastæ ediflie a secfliunii verso este un schimb de replici între doi intelectuali maghiari pe tema situafliei politice care
se configureazæ, sub ochii noøtri, la mai mult de un deceniu øi jumætate de la cæderea regimurilor aøa-zis „comuniste“ în Est. János Kis øi G. M. Tamás
au fæcut parte amîndoi din dsidenfla maghiaræ de dinainte de 1989, iar dupæ schimbarea de regim au luat parte în mod activ la viafla publicæ din Ungaria.
JÁNOS KIS (n. 1943) a studiat filosofia la Universitatea „Eötvös Lóránd“ din Budapesta. În perioada 1967–1973 a fost cercetætor la Institutul de Filosofie al Academiei Maghiare, de unde a fost
concediat din motive politice. Øi-a continuat activitatea intelectualæ ca traducætor din Rousseau, Fichte øi Kant. János Kis a fæcut parte dintre elevii lui Georg Lukács øi a elaborat, printre altele, o
importantæ criticæ internæ a marxismului, materializatæ în Hogyan lehetséges a kritikai gazdaságtan? [Cum e posibilæ teoria criticæ a economiei?] (scrisæ împreunæ cu György Bence øi György Márkus)
(1973) øi A szovjet típusú társadalom marxista szemmel [Societatea sovieticæ din perspectivæ marxistæ] (1983). În timp, pozifliile sale politico-teoretice au læsat în urmæ marxismul øi s-au apropiat
de filosofia politicæ liberalæ (v. A politika mint erkölcsi probléma [Politica ca problemæ moralæ], 2004). În prezent e profesor la Central European University din Budapesta.
G. M. TAMÁS s-a næscut la Cluj în 1948. A studiat filosofia øi filologia clasicæ la Cluj øi Bucureøti, iar începînd cu 1972 a lucrat ca redactor al unui sæptæmînal literar din Cluj. Retrogradat din funcflia
de redactor la cea de corector, dupæ ce, în 1974, i s-a interzis – cu cîteva rare excepflii – sæ mai publice, pæræseøte în cele din urmæ România. Între 1979 øi 1981 a predat filosofia la Facultatea
de Litere din Budapesta, de unde a fost concediat pentru scrierile sale clandestine øi proteste împotriva perversitæflii birocratic-totalitare a regimului. Dupæ 1989, a fæcut parte din noul Parlament
maghiar, ca deputat al partidului liberal, pe care-l va pæræsi însæ în 1994, retrægîndu-se øi din viafla politicæ. Actualmente este profesor la Central European University din Budapesta. Parcursul
filosofico-politic al lui G. M. Tamás e destul de divers. De la poziflii anarho-sindicaliste la mijlocul anilor ’80, a trecut printr-o perioadæ conservatoare, care a durat din 1989 pînæ la mijlocul
anilor ‘90, aceasta fiind urmatæ apoi de o revenire færæ echivoc la gîndirea criticæ de stînga. Azi, G. M. Tamás e unul dintre reprezentanflii cei mai consecvenfli ai acestei gîndiri în sfera publicæ din
Ungaria, el fiind poate cel mai activ intelectual-jurnalist al perioadei de dupæ 1989. Printre scrierile sale se numæræ A szem és a kéz [Ochiul øi mîna] (1983), Idola tribus (1989), Másvilág [Cealaltæ
lume] (1994), A helyzet [Situaflia] (2002).
Publicarea în IDEA a „duelului“ intelectual dintre un marxist devenit liberal øi un conservator devenit marxist se întîmplæ din mai multe motive.
Mai întîi, în ce priveøte stratul de sens cel mai evident dintre cele puse în joc, „duelul“ furnizeazæ o suitæ de piste pentru comprehensiunea istoricæ
a ce ni s-a întîmplat în numele „comunismului“; el face asta prin reparcurgerea chestiunilor, universale în fond, deschise de cazul Solidaritæflii poloneze.
În al doilea rînd, øi refluînd pe dedesubtul acestui prim gen de consideraflii, se prefigureazæ, de asemenea, øi liniile de forflæ ale unei analize a prezentului
liberal-capitalist, care, cum se va vedea, nu conteneøte sæ-øi producæ noncoincidenfla cu speranflele legate de el – acum, ca øi în 1989. În
cele din urmæ, materialul rezultat din ciocnirea celor douæ poziflii – liberalism, respectiv marxism – puncteazæ øi, totodatæ, pune în constelaflie temele
majore, inevitabile ale necesarei reglæri de conturi cu trecutul, dar, mai ales, cu prezentul nostru: natura socio-economicæ øi politicæ exactæ
a regimurilor aøa-zis „comuniste“; natura revolufliilor din 1989 øi consecinflele acestora; posibilii încæ actualizabili ai gîndirii øi acfliunii ce încearcæ
sæ reziste la ceea ce e dezastruos în efectele capitalismul mondial. Cæ, în Ungaria, o asemenea dezbatere a putut fi gæzduitæ de un ziar de mare
tiraj, ar trebui sæ ne avertizeze poate øi cæ publicul est-european s-a sæturat de simplele øi catastroficele exorcizæri rituale ale „socialismului real øi
existent“ øi cæ a venit vremea discufliilor serioase. În caz cæ sîntem în stare de aøa ceva. (Redacflia)
The collection of essays presented in this edition of the verso section is an exchange of arguments between two Hungarian intellectuals on the topic of the political situation
configured, right in front of our eyes, after more than one decade and a half since the fall of the so-called “communist” regimes in Eastern Europe. János Kis and
G. M. Tamás belonged to the Hungarian dissidence before 1989, and after the regime change they have participated actively in the Hungarian public life.
JÁNOS KIS (b. 1943) studied philosophy at the Eötvös Lóránd University in Budapest. Between 1967 and 1973, he worked as a researcher at the Philosophy Institute of the Hungarian
Academy of Sciences, wherefrom he was eventually fired for political reasons. He continued his intellectual activity as a translator of Rousseau, Fichte and Kant. János Kis was one of
Georg Lukács’s students and has developed, among other works, an important internal criticism of Marxism, materialized in Hogyan lehetséges a kritikai gazdaságtan? [The possibility
of a critical theory of economy] (co-authored with György Bence and György Márkus) (1973) and A szovjet típusú társadalom marxista szemmel [The Soviet-Type Society Seen by
a Marxist] (1983). With time, his political-theoretical positions left Marxism behind and moved toward the liberal political philosophy (see A politika mint erkölcsi probléma [Politics as
a moral question], 2004). Currently, he is a professor at the Central European University in Budapest.
G. M. TAMÁS was born in Cluj in 1948. He studied philosophy and classical philology in Cluj and Bucharest. In 1972 he started to work as an editor of a literary weekly in Cluj. After
being retrograded from the position of an editor to that of a proof-reader, and, in 1974, prohibited – with some exceptions – to publish, he eventually left Romania. Between 1979
and 1981 he taught philosophy at the Faculty of Languages and Literature in Budapest, wherefrom he was fired because of his samizdat writings and protests against the bureaucratic-totalitarian
perversions of the regime. After 1989, he was a representative of the Liberal Party in the new Hungarian Parliament, which he left in 1994, when he withdrew from the
political life. Currently, he is a professor at the Central European University in Budapest. The philosophical-political path of G. M. Tamás is rather diverse. From anarcho-syndicalism
in the ’80s, he went through a conservative period between 1989 and the mid-’90s, followed by a straightforward return to the leftist critical thinking. Today, G. M. Tamás is one
of the most uncompromising representatives of this thinking in the Hungarian public sphere and, perhaps, the most active intellectual-journalist of the post-1989 period. Some of his
writings are A szem és a kéz [The eye and the hand] (1983), Idola tribus (1989), Másvilág [Otherworld] (1994), A helyzet [The situation] (2002).
The publication in IDEA of an intellectual “duel” between a Marxist that became a liberal and a conservative that became a Marxist has more than one reason. Firstly,
regarding its most evident layer of meaning, the “duel” provides a series of paths for the historical comprehension of what has happened to us in the name of “communism”,
and it does so in revisiting the (after all, universal) questions opened up by the case of the Polish Solidarity movement. Secondly, as a reflux flowing under the layer
of these first considerations, one can perceive the vectors of an analysis of the liberal-capitalist present, which, as we shall see, does not cease to produce its non-coincidence
with the hopes related to it – in the present times, as in 1989. Finally, the material resulting from this collision between liberalism and Marxism marks and organizes
in a constellation the major, inevitable themes of the necessary settling of accounts with our past, and, what is more, with our present: the exact social-economical and
political nature of the so-called “communist” regimes; the nature of the 1989 revolutions and their consequences; the still actualisable potentialities of a thinking and of
an action trying to resist what is disastrous in the effects of global capitalism. The fact that, in Hungary, such a debate could be hosted by one of the major dailies should
perhaps make us aware that the East-European public had enough of the simplistic and catastrophic ritual exorcisms of the “really existing socialism”, and that it is time
for serious discussions – in case we are still capable of carrying them out. (The Editors)
159