Descarcă revista în format PDF - idea

Fig. 9. Comparation of rosemary (Andromeda
polifolia) and Andromeda, sketch by Carlolus
Linnaeus, 1732
de artæ øi de maøini. Dispersarea cabinetului de curiozitæfli din Dresda, începutæ în 1720, a dat semnalul acestui
proces, cæruia i-au cæzut victime de-a lungul secolului al XVIII-lea toate cabinetele de curiozitæfli importante. 76
Aceeaøi încredere în cunoaøterea vizualæ care dæduse odinioaræ viaflæ øi idei platoului ludic al cabinetului de curiozitæfli
acfliona acum ca factor de diviziune implacabil. Întrucît similitudinea între specii era stabilitæ pe baza criteriului
vizual, au fost eliminate acele posibilitæfli de asociere care depæøeau graniflele strictei înrudiri. Atestatæ prima oaræ
în 1630, clasificarea øcolilor de picturæ conform criteriului stilistic – dupæ un øir de generaflii care inventariau
doar subiectele – a devenit acum, cu o sutæ de ani mai tîrziu, încærcætura explozivæ care a aruncat în aer cabinetele
de curiozitæfli, punînd la dispoziflia istoriei naturale – care la Bacon încæ mai era elementul de coeziune dintre
opera naturalæ øi opera umanæ – mijloace de clasificare øi delimitare vizualæ.
Cei mai importanfli naturaliøti din secolul al XVIII-lea, George-Louis Leclerc, conte de Buffon øi Carl Linné, demonstreazæ
exemplar complexitatea acestui proces. Buffon a subliniat întotdeauna semnificaflia autopsiei
vizuale øi a educærii privirii prin studierea colecfliilor. Descriind cabinetul regal de istorie naturalæ, el accentueazæ
cæ nimic nu este mai fructuos în „promovarea dezvoltærii istoriei naturale decît contemplarea constantæ a obiectelor
naturii, cuprinse în ea“. 77 Scopul este ca, prin recunoaøterea asemænærilor, sæ fixæm coerenfla interioaræ a unor
grupe øi specii, pentru ca astfel sæ construim asocieri pe principiul separærii lor de ceea ce le este diferit øi apropierii
de ceea ce le seamænæ, øi sæ ne implantæm în memorie legea care structureazæ natura: „Cæci punînd laolaltæ
lucrurile øi comparîndu-le unele cu altele în funcflie de gradul mai mare sau mai mic de asemænare sau deosebire,
va rezulta o imagine a naturii pe care s-o putem înflelege øi sæ ne-o întipærim în memorie“. 78 Datæ fiind
imensa abundenflæ de produse naturale, este necesar sæ colecflionæm felurite specimene, pentru a avea „în fafla
ochilor“ întreaga diversitate. Cel mai bun instrument de cunoaøtere este privirea neprevenitæ, care cautæ sæ
stabileascæ similitudini øi asocieri ce pot fi sesizate cu precizie: „Pe mæsuræ ce ne familiarizæm cu aceste lucruri,
væzîndu-le deseori øi, cum s-ar spune, færæ niciun scop anume, ele ne produc, încet-încet, impresii durabile,
care se leagæ curînd în mintea noastræ prin similitudini fixe øi invariabile. […] Trebuie sæ începem deci prin a
vedea øi a revedea cît mai des totul“. 79
În pofida acestui apel la privirea strict ordonatoare, stilul lui Buffon, ce cade uneori în literaturizare, pendulînd
între descriere øi pragmatism, i-a atras critica øi reproøul cæ ar fi un reprezentant al punctului de vedere tradiflional
øi aristocratic asupra naturii. Acelaøi curent care, la sfîrøitul secolului al XVIII-lea, disprefluia cabinetele de øtiinfle
naturale, privindu-le ca pe niøte „debarale“ præfuite, îi reproøa lui Buffon în secolul al XIX-lea cæ n-a reuøit altceva
decît sæ le readucæ la modæ: „Prin descrieri rafinate øi pompoase, domnul conte încerca sæ trezeascæ în rîndul
aristocrafliei un fel de diletantism nobil, iar rezultatul lui cel mai fructuos a fost, de fapt, înmulflirea colecfliilor
pariziene. În fraze cu sonoritæfli magnifice, Buffon descria animalele superioare, mamiferele øi pæsærile, obiceiurile
øi habitatul lor færæ nicio ordine, færæ nicio coerenflæ interioaræ, trecînd de la un material la altul numai pentru
cæ acesta putea sæ dea o øi mai mare strælucire stilului sæu“. 80 În mæsura în care aceastæ criticæ a limbajului atacæ
øi criteriul aparent arbitrar al sistemului buffonian al naturii, ea sesizeazæ, de fapt, pertinent, aspectul hibrid al
metodei sale. Buffon încearcæ sæ educe privirea nu ca pe un instrument de asociere cuprinzætoare, ci dimpotrivæ,
ca pe un instrument de delimitare separatoare; dar, cu toate acestea, tentativa lui de a lega istoria umanitæflii
de istoria naturii 81 ræmîne datoare conceptului cuprinzætor al cabinetului de curiozitæfli.
Putem spune acelaøi lucru øi despre Linné. Un pasaj uimitor din prima sa Cælætorie în Laponia (1732), întreprinsæ
pe cînd mai era încæ student, ne reveleazæ faptul cæ øi el ræmînea încæ sub influenfla procedeului instaurat
de cabinetele de curiozitæfli, acela al asociafliilor care sar de la obiectele din naturæ la plæsmuiri din domenii total
diferite, cum ar fi, de pildæ, mitologia. Privind o splendidæ ruginare, Linné se îndoieøte, ce-i drept, cæ „un pictor
ar fi în stare sæ punæ atîta graflie în chipul unei fecioare sau sæ dea obrajilor ei podoaba unei astfel de frumusefli“,
dar, pe de altæ parte, imaginaflia sa realizeazæ chiar aici acel proces de transgresare. Cæci frumuseflea plantei îi
aminteøte de imaginea poeticæ a Andromedei: „Cînd am zærit-o pentru prima datæ, mi-am închipuit-o pe Andromeda,
aøa cum o descriu poeflii. Øi cu cît mæ gîndeam mai mult la ea, cu atît mai mult ea devenea una cu aceastæ
plantæ“. Linné descrie apoi analogia dintre forma øi flinuta acestei plante øi frumuseflea, dar øi situaflia fatalæ a Andromedei.
Mediul însuøi, spune el, favorizeazæ aceastæ comparaflie: colina ierboasæ, înconjuratæ de mlaøtinæ, pe
care miøunæ broaøte øi alte jivine „veninoase“, este corespondentul stîncii de care e înlænfluitæ Andromeda, pæzitæ
de dragon. Dar aceastæ metamorfozæ poeticæ a plantei într-o figuræ femininæ miticæ îi este încæ insuficientæ;
Linné nu se opreøte la ea. Contrazicîndu-øi propria afirmaflie cæ niciun artist n-ar fi în stare sæ picteze pe mæsuræ
frumuseflea plantei, el însuøi fixeazæ comparaflia dintre floarea de ruginare øi Andromeda, dintre colina cu ierburi
øi stîncæ, jivinele tîrîtoare øi dragon într-un desen care acompaniazæ ilustrativ formularea conceptualæ
14