Descarcă revista în format PDF - idea

+ (Debord)
liniøtifli lumea cu ochii celorlalfli, pot chiar sæ doarmæ în timp ce alflii privesc pentru ei, atît lumea, cît øi
propriile lor viefli. Înainte ca vederea sæ devinæ simflul dominant, indivizii au uitat, s-au dezvæflat sæ vadæ.
d) Dacæ spectacolul alieneazæ „spectatorul în profitul obiectului contemplat“, un spectator care „cu cît contemplæ
mai mult, cu atît mai puflin træieøte, cu cît acceptæ sæ se recunoascæ în imaginile dominante ale
nevoii, cu atît mai puflin îøi înflelege propria existenflæ øi propria dorinflæ“, atunci comunismul a transformat
deja individul activ, plin de inifliativæ, care ocupa avanscena în anii ’50 (momentul mobilizærii maselor
staliniste), într-un contemplator pasiv, care nu-øi admiræ propriile creaflii, nici pe cele ale clasei proletare
sau pe ale întregului popor, ci priveøte fatalist imortalizarea lumii, mumificarea unei realitæfli la care nu
mai simte cæ aparfline (sau, ceea ce nu e exact acelaøi lucru, la care simte cæ nu mai aparfline…). Înainte
øi dupæ ce au fost deposedafli de toate bunurile materiale, proletarii øi familiile lor au fost deposedafli de
toate nevoile øi dorinflele lor.
e) Dacæ spectacolul e dominat de o miøcare acceleratæ de banalizare (a timpului, a spafliului etc.), comunismul
a fæcut din banalitate refugiul sigur al majoritæflii care voia sæ se retragæ din timp øi spafliu. Rutina
orarelor, standardizarea spafliului locativ, uniformizarea îmbræcæmintei, toate participau la banalizarea individului,
atom indiferent øi dispensabil în puzzle-ul corpurilor vii care compuneau imaginea lui Ceauøescu
la marile serbæri ale partidului.
f) Last but not least, dacæ særbætoarea, moment al spectacolului prin excelenflæ, e særbætoarea mærfii în celebrærile
ei publicitare, condifliile pregætirii pentru særbætoare sînt îndeplinite de penuria de orice fel de marfæ:
atîta vreme cît orice marfæ (pur produs al unei imanenfle comerciale) devine obiect de cult într-un ritual
real sau fantasmatic de trecere într-o altæ lume (una a abundenflei materiale øi simbolice), obiectul e retras
din circuitul de schimb pentru a fi ipostaziat într-un uz cvasireligios. Extazul în fafla unei beri stræine, a unui
sæpun sau a unei perechi de blugi a fost pentru multæ lume (pentru mulfli dintre noi…) o experienflæ inifliaticæ.
Ce ræmîne azi din aceastæ experienflæ? Cîfli dintre aceøti oameni cumpæræ încæ de la buticul de la colflul
stræzii sau din hipermarket (a cærui sosire în oraø a constituit, de altfel, un mare eveniment mediatic) simple
produse, cu un uz precis, øi cîfli cumpæræ produse care se pretind pline de sens, purtînd în ele urmele
acestei religiozitæfli a preistoriei abundenflei? Pentru cîfli dintre compatrioflii mei (øi pentru mine...) a cumpæra
ceva e reacflia cea mai promptæ la o nevoie, la o lipsæ, sau consolidarea, reamenajarea unei subiectivitæfli
care nu-øi mai gæseøte sprijin decît în indulgenflele oferite de marfæ? Ræspunsul – dacæ existæ unul – la aceste
întrebæri ne-ar ajuta decisiv sæ ræspundem la întrebarea din titlul acestui text.
Istoria prezentului (Comentarii la societatea spectacolului)
Istoria prezentului spectacular în societatea noastræ postcomunistæ e destul de scurtæ øi de obiønuitæ. Ea s-a
aliniat rapid la spectacolul planetar, ca øi cum ieøirea din izolare øi revendicarea libertæflii ar trece în primul rînd
prin supunerea la imperativele capitalului øi la hedonismul mediatic. Absenfla prealabilæ a unui exercifliu critic
al democrafliei, deficitul de sensibilitate în ceea ce priveøte distincflia între public øi privat øi respectul faflæ de
ele, sensul „original“ atribuit libertæflii, înfleleasæ ca dereglementare a oricærui sector al vieflii, au fost condiflii favorabile
pentru dezlænfluirea fenomenului mediatic. Graflie dinamismului øi cinismului mediei, am træit øi træim
cu fascinaflie evenimentele care ni se întîmplæ nouæ sau lumii. De la revoluflia din decembrie 1989, prin nenumæratele
mineriade, prin momentele politicii româneøti øi internaflionale, pînæ la sport, showbiz øi la recentele
tensiuni între un preøedinte prea voluntar øi un prim-ministru prea echivoc, toate evenimentele øi toate
nonevenimentele s-au derulat prima datæ la televizor, prezentate fiind cu la fel de multæ gravitate de o cohortæ
de jurnaliøti, analiøti politici, experfli øi vedete care se mobilizeazæ instantaneu pentru a fi alæturi – cu o „înflelepciune“
dezminflitæ de fiecare datæ de realitatea faptelor – de venirea în lume a ceea ce se întîmplæ. Vedem
confirmîndu-se în practicile cotidiene tot ce descria Debord ca træsæturi ale spectacularului integrat:
a) Dispariflia oricærei competenfle øi a oricærei diviziuni a muncii: oricine poate vorbi oricum despre orice,
prezenfla la locul faptei sau în studio ajunge pentru a face din aceste personaje o autoritate, care va putea
fi ulterior transferatæ de la un domeniu la altul. Færæ sæ numim aici mulflimea de actori, cîntærefli, sportivi
care au devenit oameni politici, sæ reflinem doar cazul cel mai fascinant øi mai îngrijorætor din actualitate:
patronul echipei de fotbal Steaua Bucureøti, îmbogæflit în urma unor afaceri veroase cu statul, øi-a cumpærat
un partid, devenit de extremæ dreapta (Partidul Noua Generaflie), pentru care nu înceteazæ sæ facæ
publicitate pe posturile private în emisiunile sportive cotidiene, o prezenflæ cumpæratæ øi ea în condiflii
foarte neclare. Acest om care are obiceiul de a împærfli bani gheaflæ la ieøirea de la meciuri, aruncînd
157