Descarcă revista în format PDF - idea

8. Intrarea în noua realitate a capitalismului
are loc tocmai prin intermediul aparenflelor/
aparifliilor televizate (într-o succesiune a cærei
logicæ øi consecinfle nu sînt cunoscute de
nimeni), ca pure veniri la prezenflæ ale personajelor,
pe o scenæ improvizatæ pe care
simfleam jucîndu-se „cu adeværat“ viitorul
flærii. Færæ îndoialæ, adeværul e altundeva,
dar nu e mai puflin adeværat cæ momentul
de intensitate vizualæ absolutæ din decembrie
1989 a putut da impresia unei participæri
reale la evenimente, a unei complicitæfli cu
ceea ce se întîmpla, exploatatæ neîncetat, de
atunci încoace, de posturile de televiziune.
9. Trebuie sæ fac aici o remarcæ despre devenirea
mediaticæ a societæflii postcomuniste:
încîntafli de efectul de imediatefle (spaflialæ øi
temporalæ) indus de evenimentele din decembrie
1989, românii træiesc de atunci
dezvræjirea de a vedea realitatea „realæ“ îndepærtîndu-se
de realitatea „televizualæ“; de
unde øi efortul susflinut al mediilor de a recîøtiga
aceastæ identitate, de a reface zi de zi
o imediatefle atît de profitabilæ în termeni de
rating, prin intermediul programelor de tip
„reality show“.
10. Vorbesc aici de cazul concret al comunismului
românesc (în special cel din ultimii lui
douæzeci de ani), færæ a încerca sæ extrapolez
aceastæ poziflie la toate flærile ex-comuniste
øi cu atît mai puflin la comunism ca atare.
imaginilor „suveranului“, o epocæ ce a întreflinut o foame cronicæ de vizual øi o obsesie a accesului la imaginea
– via imaginaflie de cele mai multe ori – a unei alte lumi, fantasmate, idolatrizate, lumea abundenflei
capitaliste. În momentul imploziei puterii totalitare, aceasta præbuøindu-se în primul rînd datoritæ incapacitæflii
de a gestiona jocul pervers al lui a fi-a avea-a apærea, nu e deloc întîmplætor cæ Revoluflia Românæ a avut
loc în primul rînd la televizor – loc simbolic al împærtæøirii øi al participærii la marea schimbare, loc al solidaritæflii
øi, dupæ cum vom fi aflat mai tîrziu, al uneia din cele mai mari manipulæri mondiale a realitæflii. A fost momentul
în care s-a declanøat confuzia între adeværat øi fals, între activitate øi pasivitate, între actori, spectatori øi
victime: pentru cæ am væzut tot øi pentru cæ am fost mulfli cei care am væzut, vederea a capætat statutul de
realitate øi adevær absolute. 8 Dintr-odatæ, imaginea nu mai era medierea øi reprezentarea, ci imediateflea
øi pura prezentare, contactul direct cu evenimentul øi purtætorul exclusiv de realitate. 9 Væzînd la televizor,
era ca øi cum am fi fost acolo; faptul de a vedea participa deja sau crea impresia participærii la eveniment,
færæ a øti cæ esenfla imaginii televizuale e tocmai acest „ca øi cum“, celælalt nume al simulacrului. Nimic nu
depæøeøte încæ plæcerea de a vedea, nimic nu poate încæ pune în discuflie statutul de purtætor de adevær
al tele-viziunii. Inflaflia de canale private, succesul lor øi, mai ales, puterea lor demonstreazæ credibilitatea
necondiflionatæ de care se bucuræ în continuare imaginea televizatæ. Aceste canale au învæflat repede, cel
mai des dupæ un model american, cæ nimic nu se întîmplæ dacæ nu e dat mai întîi la televizor, cæ nu existæ
eveniment înainte de semnalarea lui la øtiri. Mai mult, øi asta e lecflia cea mai importantæ pe care au învæflat-o
øi nu înceteazæ sæ o transmitæ aceste posturi, nimic nu existæ dacæ nu e fabricat, provocat sau stimulat
de mass-media: puterea cea mai mare a mediilor e capacitatea lor formidabilæ nu numai de a ajunge
primele acolo unde se întîmplæ ceva, chiar înaintea ambulanflei, a polifliei sau a pompierilor, ci øi de a provoca
evenimentul, de a-i precipita producerea, de a-l produce zi de zi, în buclæ, færæ încetare øi færæ milæ pentru
cei care devin, færæ sæ øtie, actorii mediocri ai unei piese efemere a cærei mizæ e tocmai viafla lor, dramatic
smulsæ din confortul ei anonim.
Ar fi de fæcut mai multe remarci punctuale în legæturæ cu acest fenomen total, ale cærui modulæri occidentale
sînt færæ îndoialæ bine cunoscute. Nu vreau neapærat sæ subliniez aici originalitatea unui asemenea fenomen
(se inventeazæ prea puflin în acest domeniu…) sau faptul cæ e mai specific unei societæfli sau alteia, ci doar
sæ-i observ forfla de teritorializare øi de penetrare într-o societate care nu va fi dobîndit øi utilizat mecanismele
de apærare sau de criticæ în fafla a ceea ce Debord numea medierea prin imagine. O voi face încercînd
sæ reinterpretez cîteva idei majore ale lui Debord, pentru a aræta felul în care mediile postcomuniste
au øtiut sæ exploateze, sæ deturneze øi sæ integreze moøtenirea protospectacularæ a perioadei totalitare.
Altfel spus, susflin cæ în acea perioadæ au fost fæcute posibile condifliile unei deveniri spectaculare a societæflii,
cæ atunci au dobîndit indivizii, mai mult sau mai puflin voluntar, dispozifliile care i-au pregætit ulterior pentru
spectacol, ca actori, spectatori øi victime ale noilor mizanscene spectaculare.
Arheologia spectacularului (Societatea spectacolului)
În încercarea de a schifla o scurtæ arheologie a spectacolului, aø nota sumar cîteva puncte precise, sub formæ
de ipoteze în privinfla comunismului 10 , øi care ar merita, færæ îndoialæ, dezvoltæri mai ample.
a) Dacæ spectacolul e împlinirea separafliei øi a producfliei circulare a izolærii, comunismul a creat premisele
separafliei øi izolærii: distrugerea legæturii sociale, næruirea ideii de comun prin confiscarea în ideologie
a unui comunism utopic, repliere pe sine pentru a scæpa unei confruntæri directe cu propria særæcie
øi cu særæcia lui a-fi-în-comun, ruptura – în chiar interiorul a ceea ce se autoproclama drept putere a poporului
– între putere øi popor. Înainte de a fi comasafli în malaxorul mediilor, indivizii erau deja particule rætæcitoare
øi tæcute.
b) Dacæ spectacolul e dominaflia unei supraviefluiri generale sau a supraviefluirii de consum, comunismul
îi obiønuise deja pe oameni sæ-øi gæseascæ sensul vieflii în simpla supraviefluire. Pentru marile mase pasive,
fericirea se gæsea într-o sticlæ de lapte, în trei sute de grame de pîine sau în cîteva ore de electricitate
pe zi. Comunismul a produs o societate de supraviefluitori, de indivizi care-øi supraviefluiau, care se cæutau
pe ei înøiøi ræscolind tot mai adînc în meschinæria propriei existenfle supuse.
c) Dacæ spectacolul e „tendinfla de a face vizibilæ, prin diferite medieri specializate, lumea care nu mai poate
fi væzutæ în mod direct“, fæcînd din vedere simflul privilegiat, cel mai abstract øi cel mai mistificabil din toate
simflurile, comunismul care l-a precedat a retras deja oamenilor posibilitæflile proprii de a vedea lumea,
convingîndu-i cæ nu au nevoie de asemenea aptitudini pentru a fi fericifli. Ei pot øi trebuie sæ priveascæ
156