Descarcă revista în format PDF - idea

+ (Debord)
øase luni de cercetæri, adunate de comisie într-un document de peste 600 de pagini, preøedintele citeøte
sinteza acestui raport sub forma unei condamnæri oficiale a regimului trecut, în fafla parlamentului øi a „reprezentanflilor“
societæflii civile (adicæ aceiaøi intelectuali de serviciu…), într-o øedinflæ furtunoasæ, cu reacflii violente
din partea extremei drepte øi a membrilor fostei nomenclaturi a Partidului Comunist.
Voi încheia aceste consideraflii cu o remarcæ. Acest tip de relaflie cu trecutul – condamnare moralæ, politicæ
øi, întîi de toate, juridic-penalæ (cîfliva demnitari ai Partidului Comunist au fost închiøi pentru responsabilitæflile
lor în reprimarea manifestafliilor din decembrie 1989) – riscæ sæ constituie nu doar întregul raport cu trecutul,
ci øi o relaflie care amestecæ øi confundæ într-o aceeaøi logicæ marxismul, comunismul øi stînga. Aceastæ
confuzie øi faptul cæ stînga politicæ e condusæ încæ de vechii nomenclaturiøti, færæ o susflinere realæ din partea
intelectualilor, constituie cauza principalæ a inexistenflei unei gîndiri de stînga, capabilæ sæ intre în dialog cu
discursurile dominante ale momentului. 5 Øi atunci cînd traduceri precum cele din Debord (dar, într-o altæ
manieræ, øi cele din Foucault, Derrida, Deleuze etc.) sînt prezentate publicului, ele fie trec neobservate,
fie fac obiectul deriziunii, ca øi cum nu ar fi decît fructul capriciului unor indivizi ataøafli orbeøte de aceastæ
ciudatæ gîndire francezæ a secolului XX, ciudatæ pentru cæ nu a renunflat niciodatæ la anumite exigenfle ale
marxismului 6 , pentru cæ poate sæ creadæ ici øi colo, e adeværat, în ceva precum laicitatea, de exemplu (dar
asta e o altæ poveste).
Existæ însæ øi veøti bune. În fine, destul de bune: cu ocazia acestui raport al comisiei prezidenfliale, a avut
loc o dezbatere în presæ, între cei cîfliva intelectuali de frunte ai scenei culturale actuale øi unii tineri care
au avut curajul de a vorbi altfel despre comunism. Filosofii Andrei Pleøu øi Gabriel Liiceanu, ambii foøti discipoli
de-ai lui Constantin Noica, în timpul exilului lui în munfli, în anii ’80, trec de ceva vreme drept judecætori
morali ai societæflii, exersîndu-øi aceastæ funcflie nu numai în presa culturalæ, ci øi, pentru o vreme, la
un post de televiziune, într-un dialog de o oræ duminicæ seara, în care disecau filosofic temele zilei, pentru
popor øi, pe cît posibil, pe înflelesul lui. Într-o asemenea emisiune au gæsit de cuviinflæ sæ ridiculizeze
un tînær scriitor care a avut curajul øi „subtilitatea“ de a face într-un articol diferenfla între comunism øi marxism.
Trec peste detaliile acestei dezbateri, prelungitæ într-o serie de texte, øi reflin doar argumentul final al
lui Andrei Pleøu, cu care a oprit brutal orice discuflie: deøi tînærul scriitor îi e simpatic (puternicæ valoare polemologicæ,
nu-i aøa…), acesta nu va putea înflelege niciodatæ comunismul øi deci se va înøela întotdeauna
asupra marxismului, pentru cæ, în ultimæ instanflæ, nu a træit vremurile comuniste, pentru cæ nu a avut o
experienflæ directæ, inefabilæ øi decisivæ a cotidianului comunist. Accesul la adeværul suprem al comunismului
– refuzat nu numai tinerilor care nu au avut „neøansa“ de a-l træi, dar øi celor care au træit altundeva –
e rezervat numai victimelor (sau autoproclamatelor victime) ale regimului. Nicio comprehensiune a comunismului
øi, mai mult, niciun acces la sensul textelor marxiste (un sens care trebuie øi el denunflat færæ
prea multe scrupule) nu sînt posibile în afara unei asemenea experienfle. 7 E inutil sæ amintim aici cæ acest
argument seamænæ îngrijorætor cu cele utilizate în anii ’90 de naflionaliøti øi de extrema dreaptæ, pentru a
face diferenfla dintre românii care au suferit atît de mult în flaræ (øi care „au mîncat salam cu soia“, dupæ o
celebræ øi tristæ expresie din epocæ) øi cei care, revenind din stræinætate, voiau sæ beneficieze nemeritat de
toate binefacerile „revolufliei“.
Øi totuøi, vestea bunæ e cæ asistæm în ultimul timp la afirmarea unei voci diferite, mai tînæræ øi mai destinsæ,
mai liberæ în inspirafliile sale, mai nuanflatæ în formulæri, în raport cu comunismul øi cu orice gîndire de stînga.
Cæ, în ciuda tæcerii din jurul cærflilor lui Debord (dar øi ale lui Foucault, Granel, Baudrillard...), aceste
cærfli se cumpæræ, în special de cætre tineri, de o anumitæ generaflie tînæræ care nu crede nici în comunismul
diabolic, nici în capitalismul angelic, care a început mai mult sau mai puflin sæ-l citeascæ pe Marx, care
frecventeazæ autori øi miøcæri alternative, care nu mai vrea sæ-i recunoascæ drept maeøtri pe aceiaøi intelectuali
rigizi øi moralizatori, bîntuifli mereu de fantoma comunismului. Pentru aceastæ generaflie, Debord va
deveni în curînd un pasaj obligatoriu.
La începutul eseului meu scriam cæ aceastæ lipsæ de dezbatere în jurul lui Debord are mai multe motive øi
le-am enumerat mai sus pe cele care flin de ignoranflæ. Voi invoca în cele ce urmeazæ un alt motiv, mai puflin
intelectual, dar mai structural oarecum, provenind din chiar devenirea societæflii postcomuniste. Færæ nicio
îndoialæ, unul din evenimentele cele mai spectaculare din ultimii ani în societæflile postcomuniste e autoritatea
færæ replicæ a mass-mediei, punerea în practicæ a unei „Weltanschauung devenite efective, traduse material“,
dupæ o expresie a lui Debord. Sînt multe de spus despre regimul imaginii în aceste societæflii, un regim
modificat masiv dupæ o epocæ în care særæcia vizualului era compensatæ de excesul øi de exclusivitatea
5. Preøedintele Partidului Social-Democrat
(PSD), fost ambasador al României în Statele
Unite, a gæsit de cuviinflæ sæ condamne recent
– în timpul campaniei antiprezidenfliale øi în fafla
mulflimilor ignorante – capitalismul diabolic,
care „suge sîngele poporului“; ca øi cum reluarea
unei idei de stînga – denunflarea exploatærii
(reale) a celor mai særaci – ar fi de
ajuns sæ transforme un lider al vechii aristocraflii
comuniste într-un militant al stîngii critice.
6. Aøa cum o afirma cu voce ræspicatæ Derrida
în Spectrele lui Marx.
7. Diferendul dintre cele douæ poziflii poate fi formulat
øi în alt fel: în timp ce critica lui Andrei
Pleøu øi a lui Gabriel Liiceanu se bazeazæ pe
ideea inautenticitæflii vieflii sub comunism, a diminuærii
posibilitæflilor de a træi (material øi
spiritual) într-un regim opresiv, o idee care
provoacæ tristefle atîta timp cît nu e satisfæcutæ
de societatea democraticæ, tînærul scriitor
(Dragoø Bucurenci), dar øi alfli tineri de azi, se
situeazæ în afara unei asemenea opoziflii.
Fiindcæ nu au træit „inautenticitatea“ de care
vorbesc cei doi filosofi, nu cred nici în mîntuirea
capitalistæ, nici în valoarea euristicæ øi practicæ
a unei dihotomii morale între comunism
øi capitalism.
155