Descarcă revista în format PDF - idea

+ (Debord)
Societatea postcomunistæ:
triumf sau eøec al spectacularului integrat?
Ciprian Mihali
Text redactat în timpul stagiului la Ecole Normale
Supérieure – Lettres et Sciences Humaines de
la Lyon, în februarie 2007, ca profesor invitat.
Dedic acest text lui Violette Rey øi Claude
Karnoouh.
Scurtæ poveste despre øi mai scurta istorie a lui Debord în România
În 1991, unul din primii profesori francezi care au venit sæ flinæ cursuri la Departamentul de filosofie de la
Cluj le-a propus studenflilor, printre care încæ mæ aflam øi eu, o listæ bibliograficæ ce cuprindea, pe lîngæ alte
nume necunoscute pentru noi, un anume Guy Debord, cu o carte purtînd un titlu provocator: Societatea
spectacolului. La prima lecturæ a cærflii, am fost surprins, dar øi dezamægit: surprins de un stil øi de o forflæ a
ideilor care îmi erau cu totul stræine pînæ la acea oræ, dar øi dezamægit, din cauza prezenflei unui limbaj de
inspiraflie marxistæ, pe care îl gæseam deranjant øi strivitor. Tocmai ieøit dintr-un regim totalitar øi dupæ mulfli
ani de cursuri de marxism, mi se pærea evident cæ o asemenea lecturæ a societæflii contemporane era inacceptabilæ
øi cæ numele Debord va fi în cel mai bun caz uitat, sortit oprobriului public, în cel mai ræu caz.
Seismele politice øi agitaflia duræ care domneau în perioadæ fæceau imposibilæ øi mai ales inutilæ o criticæ socialæ
pornind de la un asemenea punct de vedere, în efortul unanim de a uita pentru totdeauna o epocæ dogmaticæ,
særacæ în idei, foarte puflin deschisæ dialogului øi pluralitæflii abordærilor.
Dar entuziasmul, oarecum naiv, pe care îl împærtæøeam øi eu, de a gæsi treptat sensul acestei cærfli m-a fæcut
sæ încep o traducere pentru propria delectare (øi eram convins de asta în perioadæ), nu pentru publicarea
pe o piaflæ a cærflii pe care se aglomerau, ca tot atîtea evenimente majore, traducerile marilor apologii ale
liberalismului øi ale democrafliei, alæturi de dezvæluirile înfricoøætoarelor crime ale comunismului. În 1996,
întîlnirea cu un student de origine românæ care locuia la Strasbourg øi care cunoøtea toatæ opera øi toate
filmele lui Debord a dat acestui proiect de traducere un impuls decisiv, care a fæcut posibilæ publicarea cærflii,
trei ani mai tîrziu, la o edituræ din Cluj 1 , cu un aparat critic atent redactat de partenerul meu. Mærturisesc
cæ mæ simfleam uøurat pentru cæ am publicat cartea la o edituræ aproape necunoscutæ în acea vreme, pentru
cæ asta îmi permitea sæ evit ceea ce credeam cæ va urma, adicæ atacurile furibunde din partea noilor
spirite libere ale democrafliei liberale, spælate pe programul rapid de trecutul lor comunist øi reconvertite
ca prin miracol la Buna Vestire a capitalului. Dar, în excitaflia generalæ a consensului anticomunist al bærbaflilor
øi femeilor de culturæ, traducerea noastræ (care cuprindea Societatea spectacolului øi Comentariile) a
trecut neobservatæ cu desævîrøire.
Cîfliva ani mai tîrziu, cartea se regæsea în mod ciudat pe o listæ de propuneri ale Fundafliei pentru o Societate
Deschisæ, pentru a fi republicatæ la o edituræ din Bucureøti 2 , al cærei proprietar e un francez, puflin excentric,
destul de puflin acceptat de comunitatea editorilor români, din cauza refuzului lui de a merge pe cærærile
bætute ale political correctness-ului. El decide în 2001 sæ republice traducerea noastræ, revæzutæ øi amelioratæ,
în condiflii grafice de excepflie; de aceastæ datæ am fost sigur cæ nu voi scæpa de oprobriul colegilor
mei, al criticilor, al jurnaliøtilor, al colegilor mei profesori etc. Dar nu s-a întîmplat nimic nici de aceastæ datæ:
dupæ cunoøtinflele mele, nicio recenzie nu a fost consacratæ acestei cærfli în presa culturalæ românæ, nici cea
mai micæ dezbatere nu a avut loc în jurul sau la simpla evocare a acestei cærfli. Zgomotul spectacolului generalizat,
modele trecætoare øi vedetele mediatice øi (deci) culturale au acoperit perfect øi au anihilat nonevenimentul
acestei apariflii editoriale. Ceea ce nu face decît sæ dea dreptate autorului, în cele din urmæ,
spunînd multe despre calitatea øi structura dezbaterilor care populeazæ azi dialogul de idei în societatea
româneascæ postcomunistæ. Termenul de „societate a spectacolului“ se regæseøte citat, într-o manieræ evident
spectacularæ, în articole de presæ øi într-o mulflime de texte scrise cu ocazii mondene sau de circumstanflæ.
Dar în afara uzului superficial øi trendy al sintagmei, nicio analizæ a gîndirii lui Debord, elogioasæ sau criticæ,
nu a avut loc în România, øi nici viitorul nu aratæ mai promiflætor pentru aceastæ gîndire.
Tæcerea din jurul lui Debord e simptomaticæ din mai multe motive. Primul e regretabila ignoranflæ, larg ræspînditæ,
care aduce atingere multor autori critici, considerafli „de stînga“, din secolul XX. Pare incredibil cæ autori
ca Adorno, Horkheimer, Benjamin, Lefebvre, Debord øi mulfli alflii ræmîn, dupæ aproape douæzeci de ani
1. Casa Cærflii de Øtiinflæ, 1999.
2. Editura EST-Samuel Tastet Editeur, 2001.
CIPRIAN MIHALI predæ filosofie contemporanæ la UBB Cluj. Traducætor, eseist, redactor la revista IDEA artæ + societate.
153