Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
arhiva<br />
øi folosul cu totul special adus landului“. El atacæ øi mai violent jocul tehnologico-artistic care, cu o sutæ de ani<br />
în urmæ, era, ca mijloc de cunoaøtere, esenfla însæøi a cabinetului de curiozitæfli, considerîndu-l „smintealæ“ venitæ<br />
din partea unor „øarlatani“: „Încæ se mai gæsesc în fiecare zi o mulflime de artiøti noi øi maeøtri-inventatori<br />
care nu øtiu sæ facæ decît minunæflii [...]; chiar perpetuum mobile nu-i pentru ei decît o bagatelæ“. 67<br />
Refuzul grosolan primit de Friedrich Gottlieb Klopstock în 1765, cînd fæcea campanie pentru fondarea unei<br />
Academii Germane la curtea din Viena, porneøte din acelaøi spirit: vocea unui artist nu conteazæ, „cæci artele<br />
sînt considerate ceva de lux, ceva inutil, la care vom recurge cînd nu vom mai avea nimic mai bun de fæcut“. 68<br />
Øi iatæ cum, pînæ la urmæ, artele plastice ajung aproape de ocaræ. În Introducerea sa programaticæ la tehnologie,<br />
apærutæ pentru prima datæ în 1777, care trebuie consideratæ textul fundamental al øtiinflelor camerale 69 germane,<br />
neobositul cameralist Johann Beckmann avertizeazæ cæ elogiul adus „aøa-numitelor arte frumoase, de<br />
exemplu picturii, sculpturii, glipticii“, a luat proporflii – spune el – atît de exagerate, „încît pentru o vreme cei<br />
mai mari øi mai învæflafli oameni n-au acordat importanflæ decît cunoaøterii ei, pînæ cînd, în sfîrøit, øi-au dat seama<br />
cæ, într-un stat, trebuie sæ caufli mai întîi ceea ce este indispensabil øi util øi abia apoi frumosul, sau mæcar sæ le<br />
caufli pe ambele cu acelaøi zel. Artele frumoase sînt pupile ale prisosinflei, care este produsul meseriilor, disprefluite<br />
altædatæ“. 70 Iatæ deci abolitæ acum øi unitatea conceptualæ dintre artæ øi mecanicæ. Perfect conøtient de caracterul<br />
epocal al cezurii pe care o opera, Beckmann scrie cæ „a îndræznit sæ utilizeze cuvîntul tehnologie în loc<br />
de istoria artei, cum se spune de ceva vreme, denumire cel puflin la fel de improprie ca aceea de istorie naturalæ<br />
pentru øtiinfla naturii. Se poate numi istorie a artei o narafliune despre inventarea, continuarea øi destinele<br />
unei arte sau ale unui meøteøug, dar mult mai mult înseamnæ tehnologia, care explicæ aøa cum se cuvine, complet<br />
øi limpede toate operafliile, consecinflele øi motivele lor“. 71<br />
Odatæ cu aceastæ disociere, se pierde orice urmæ din ideea cæ anticii ar fi cucerit cîndva o poziflie în istoria naturii,<br />
poziflie ce nu contrazicea cu nimic existenfla maøinii moderne, ba trebuia privitæ chiar ca o provocare pentru<br />
aceasta øi ca o etapæ a unui progres. Dar pentru Beckmann este mai important sæ facæ cunoøtinflæ cu metodele<br />
de producflie stræine decît sæ admire antichitæflile Italiei. Cælætorul care s-ar familiariza cu stadiul meseriilor în<br />
Germania øi l-ar compara cu invenfliile stræine „ar vedea în Italia mai mult decît i-aratæ ghidul celui care îl plæteøte<br />
øi mai mult decît antichitæflile væzute øi descrise de atîflia [...]. Sigur cæ atunci ar trebui sæ scoatem taleri germani,<br />
dar am aduce în flaræ cunoøtinfle stræine, øi abia atunci s-ar pune problema, fæcînd bilanflul, cine plæteøte mai<br />
mult: germanul sau stræinul“. 72<br />
În 1786, cu prilejul primei sale vizite în Italia, Goethe confirmæ justeflea acestui raflionament, cu atît mai mult<br />
cu cît el scapæ de meschinul calcul negustoresc al lui Beckmann. Convins de valoarea superioaræ a artelor plastice<br />
øi a sculpturii antice, el vede în veneraflia care li se adreseazæ un epocal ræmas-bun. „În aceastæ cælætorie“,<br />
– speræ el – „vreau sæ-mi împac spiritul contemplînd artele frumoase, sæ-mi întipæresc în suflet imaginea lor<br />
sacræ øi s-o pæstrez acolo, ca s-o savurez în tihnæ. Dar sæ mæ-ntorc apoi înspre artizani, iar cînd voi reveni acasæ<br />
sæ studiez chimia øi mecanica. Cæci a trecut vremea frumuseflii, iar în zilele noastre nu se mai cere decît strictul<br />
necesar.“ 73<br />
Cortegiul triumfal al industriei utile – în mæsura în care era øi o luptæ pentru recunoaøterea rangului modernitæflii<br />
– îøi gæsise încæ din anul 1734 o încununare monumentalæ sub forma unei pendule de peste 3 metri înælflime,<br />
realizatæ de arhitectul englez Henry Bridges (Fig. 8). 74 Adoptînd forma unui templu antic, dar prevæzutæ în interior<br />
cu o viaflæ mecanicæ de cel mai modern tip, ea a fost trimisæ în jurul pæmîntului ca „machetæ demonstrativæ<br />
a lumii“ øi ca ambasadoare a victoriei repurtate asupra Antichitæflii:<br />
Fig. 8. Pendulum clock by Henry Bridges,<br />
1734, copper engraving, Paris, Bibliothèque<br />
Nationale<br />
By arts mechanic you will here be tought<br />
More than Rome new, or Grecian sages thought.<br />
Prin arta mecanicæ vei fi-nvæflat aici<br />
Mai mult decît øtia Roma ori înflelepflii greci puteau gîndi. 75<br />
Socializarea<br />
La mijlocul secolului al XVIII-lea, detaøarea conceptualæ øi fapticæ a mecanicii de domeniul tradifliei antice øi al<br />
artei era deplinæ. Pentru colecflii, consecinfla a fost o revoluflie. Cabinetul de curiozitæfli oferise o scenæ ce putea<br />
cuprinde haosul lumii în întreaga lui complexitate øi care putea sæ-l prezinte stratificat în spafliu øi timp. Iar acum,<br />
cînd aceastæ scenæ se præbuøea, apæreau în locul ei colecfliile speciale de obiecte naturale, de antichitæfli, de opere<br />
13