Descarcă revista în format PDF - idea

+ (Debord)
impune povestea exemplaræ øi singularæ a vieflii lui Debord însuøi: „Dar eu, care n-am fost la fel cu tofli aceøtia,
nu voi putea povesti decît despre «domniflele, cavalerii, armele, iubirile, conversafliile øi faptele îndræznefle»
ale unei epoci singulare“. 8
În locul teoreticului apare povestea exemplaræ a unei viefli pe care o putem defini la fel de bine ca teoretic
încarnat, dat fiind cæ Debord nu are deloc intenflia de a ne oferi fie øi cea mai micæ prizæ asupra intimitæflii
lui. Chiar dacæ nu e una din referinflele sale, chiar dimpotrivæ, se impune aici, din mai multe motive, trimiterea
la Rousseau, care declara în preambulul Confesiunilor cæ porneøte „o încercare care nu a avut niciodatæ
exemple øi care nu va avea vreodatæ imitatori“. În primul rînd, Rousseau oscileazæ øi el între
autobiografie (un gen pe care îl reinventeazæ pentru moderni) øi „teorie“ (e destul sæ ne gîndim la cele douæ
Eseuri, la Emile sau la Contractul social). Marii autobiografi tind sæ fie mari teoreticieni. Dar nu e doar o chestiune
de oscilaflie: la fel ca pentru Debord, teoria øi autobiografia nu sînt pentru Rousseau decît variantele
aceluiaøi discurs sau ale aceleiaøi problematici. 9 Øi, mai ales, existæ la Rousseau, ca øi la Debord, acel „doar
eu“, caracterul inimitabil al unui subiect care se povesteøte pentru a-øi demonstra caracterul singular sau,
cu alte cuvinte, o exemplaritate negativæ. Nu numai cæ amîndoi sînt singulari, dar niciunul nu poate (sau
nu vrea) sæ fie urmat, inversînd astfel modelul autobiografic original, religios øi bazat pe o exemplaritate pozitivæ,
pe un model de urmat. Scriu pentru a nu fi nici urmat, nici imitat, e singularitatea mea împotriva genului
uman, iar voi nu îmi sîntefli semeni. Melancolia teoreticæ se ræstoarnæ în registrul autobiografic,
transformîndu-se într-un dispozitiv pe care îl putem defini ca paranoic, în mæsura în care funcflia lui cea mai
profundæ e, poate, aceea de a conflictualiza raportul cu celælalt. Ca øi la Rousseau, existæ la Debord o strategie
a „inamicului speciei umane“: „O notorietate antispectacularæ a devenit ceva extrem de rar. Eu însumi
sînt unul dintre ultimii supraviefluitori care mai are una øi care nu a avut niciodatæ o alta. Dar aceasta a devenit
øi extraordinar de suspect. Societatea s-a proclamat în mod oficial spectacularæ. A fi cunoscut în afara relafliilor
spectaculare echivaleazæ cu a fi cunoscut ca un duøman al societæflii“. 10
2. Scriituræ øi strategie
Strategie: tocmai am folosit acest termen pentru a evoca devenirea-conflict a raporturilor cu celælalt operatæ
de Debord. Ar trebui chiar sæ vorbim în acest sens de raporturi pur strategice cu celælalt, dat fiind cæ
o strategie este ceea ce permite înfrîngerea sau distrugerea inamicului: ne-am putea imagina o strategie
amicalæ? N-ar mai fi o strategie.
Interesul lui Guy Debord pentru strategie øi pentru strategi e bine cunoscut øi bine documentat. Paginile
care urmeazæ nu vor reveni asupra acestui aspect decît pentru a mæsura impactul acestui interes în planul
scriiturii øi al adresei sale sau, la fel de bine, pe planul enunflærii, toate astea într-un registru autobiografic
øi teoretic: tocmai chestiunea strategiei constituie intersecflia între cele douæ discursuri. Ce se întîmplæ
cu scriitura, cu literatura øi cu teoria atunci cînd scriitorul e de partea cardinalului de Retz, a lui Machiavelli,
a lui Sun zu, a lui Clausewitz sau a lui Baltasar Gracián? La aceastæ întrebare voi încerca sæ dau un ræspuns
care poate fi descompus în urmætorii termeni: refuz de a acorda un drept de privire, respingere, excludere
øi, în fine, deturnare.
a) Niciun drept de amestec
Refuzul lui Debord de a acorda societæflii spectacolului un drept de amestec în ceea ce-l priveøte, refuzul
de a da curs oricærei invitaflii de a apærea în spectacol sau refuzul celui mai mic arest la domiciliu impus de
acesta, a celei mai mici funcflii sau a celui mai mic rol: toate acestea sînt esenfliale pentru Debord. Putem
cæuta originile nofliunii de spectacol la Nietszche, la tînærul Marx comentîndu-l pe Feuerbach sau la alflii.
Asta nu împiedicæ însæ ca o asemenea nofliune sæ-i vinæ din experienfla træitæ – confirmarea am gæsit-o recent
în corespondenfla lui, unde putem citi: „Am ajuns la acest concept prin experienfla realæ, deøi foarte «avangardistæ»,
a activitæflii revoluflionare din anii cincizeci-øaizeci, dar fenomenul este mult mai vechi“. 11
Spectacolul este numele dat de Debord unui lucru pe care nu a încetat sæ-l refuze în mod concret, zi de
zi, încæ din tinerefle: este un inamic cu care trebuie luptat, care trebuie distrus øi care a luat într-o bunæ zi
numele de spectacol – nofliunea de spectacol e, de fapt, efectul unui spirit de revoltæ øi chiar al unei revolte
træite. A nu acorda societæflii sau celuilalt nici mæcar cel mai mic drept de amestec, aceasta este formularea
negativæ a ceea ce e øi la Debord o dorinflæ de libertate absolutæ, asupra cæreia nu a acceptat vreodatæ
sæ facæ nici cel mai mic compromis.
8. Ibid., p. 1355.
9. Sæ remarcæm cæ primele capitole ale Confesiunilor
îøi trag seva din acelaøi mit al unei
vîrste de aur (pierdute, ca întotdeauna) ca
øi cele douæ Eseuri; pentru aceastæ temæ, vezi
Jean Starobinski, Jean-Jacques Rousseau. La
transparence et l’obstacle, Paris, Gallimard,
1972, øi Philippe Lejeune, Le Pacte autobiographique,
Paris, Seuil, 1996. A se nota øi
caracterul structurant al mitului vîrstei de
aur: nu e o temæ ca toate celelalte øi nu e
de mirare cæ regæsim acelaøi mit în problematica
lui Debord, cu toate paradisurile
pierdute care rezultæ: societate færæ marfæ,
nespectacularæ, suveranæ (Florenfla), chiar
nomadæ, pe partea „teoriei“, epocæ de aur
letristæ într-un Paris care nu mai existæ, pe
partea autobiograficæ. Øi dacæ teoria fline în
mod esenflial de o poziflie melancolicæ?
10. Commentaires sur la société du spectacle, in
Œuvres, ed. cit., p. 1603 [Societatea spectacolului.
Comentarii la societatea spectacolului,
traducere øi note de Ciprian Mihali
øi Radu Stoenescu, s.l., EST, 2001, pp.
178–179].
11. Correspondance, vol. 4, Paris, Fayard,
2004, p. 455.
141