Descarcă revista în format PDF - idea

Teorie, autobiografie, strategie
Vincent Kaufmann
1. In Girum imus nocte et consumimur igni,
in Œuvres, Paris, Gallimard, 2006, pp.
1353–1354.
2. Ibid., p. 1354.
3. Ibid., p. 1355.
4. Am putea chiar sæ ne imaginæm o istorie a
avangardelor pornind de la aceastæ exigenflæ
a propriei puneri în joc [payer de sa personne]
øi a diferitelor forme pe care ea le-a
luat de-a lungul secolului; ar figura aici suprarealiøtii,
dar øi Artaud, Leiris, Bataille øi bineînfleles
situaflioniøtii øi, ceva mai tîrziu, grupul Tel
Quel, care a revenit, via Bataille øi Artaud, la
o problematicæ a subiectului øi a experienflei.
5. Aøa cum am încercat sæ aræt în Guy Debord.
La révolution au service de la poésie, Paris,
Fayard, 2001.
6. Ceea ce nu împiedicæ autobiograficul sæ insiste
în unele abordæri aparent foarte academice
precum cele ale lui Foucault sau Barthes.
Dar, contrar situafliei din proiectul avangardist,
dimensiunea autobiograficæ ræmîne aici implicitæ
sau denegatæ. Nu e coincidenflæ faptul cæ
Foucault øi Barthes sînt cei cærora li se datoreazæ
faima (post)structuralistæ a conceptului
de „moarte a autorului“.
7. In Girum imus…, p. 1334.
1. Teorie øi autobiografie
Actor al unei perioade istorice care a dat „teoreticului“ titlurile sale de noblefle, deseori identificat øi el ca
teoretician important, Guy Debord a protestat, cu toate acestea, neîncetat împotriva unei asemenea imagini:
„Trebuie sæ dezmint mai întîi cea mai falsæ dintre legende, øi anume cæ eu aø fi un soi de teoretician al
revolufliilor. Omuleflii au impresia cæ eu am luat lucrurile dinspre teorie, cæ sînt un constructor de teorie,
al unei savante arhitecturi ce nu aøteaptæ decît sæ fie locuitæ odatæ ce i se cunoaøte adresa øi cæreia i s-ar
putea chiar modifica puflin una sau douæ presupoziflii, zece ani mai tîrziu øi deplasînd trei foi de hîrtie, pentru
a atinge perfecfliunea definitivæ a teoriei care le va aduce mîntuirea. Dar teoriile nu sînt fæcute decît pentru
a muri în ræzboiul timpului“. 1
Condamnare definitivæ? Nu e chiar aøa de simplu. Puflin mai departe, Debord adaugæ cæ teoria e „un joc,
un conflict, o cælætorie“. 2 Cum øtim cæ s-a jucat mult (tot soiul de jocuri), a cælætorit øi i-au plæcut mult conflictele
øi bætæliile, putem deduce cæ i-a plæcut la fel de mult øi teoria øi cæ s-a investit în ea – ceea ce nu poate
fi contestat de niciun cititor al Societæflii spectacolului. E de-ajuns sæ punem problema statutului teoreticului
la Debord pentru a ne da seama cæ „teoreticul“, atît de prestigios acum treizeci-patruzeci de ani, a fost
un termen vag, ambiguu, profitînd din plin de asta, cu un picior în copaia academicæ øi cu celælalt în lupta
politicæ. Numeroøi sînt cei care au øtiut sæ punæ aceastæ ambiguitate în serviciul lor, multiplicînd dusul færæ
prea multe întoarceri, între politicæ øi academie, legitimînd-o pe una prin cealaltæ.
Cu siguranflæ, Debord nu e unul dintre ei, dupæ cum o demonstreazæ strælucita lui carieræ universitaræ. Dacæ
i s-a întîmplat sæ scrie ca un teoretician, el nu a uitat niciodatæ sæ-øi punæ în joc propria persoanæ sau sæ se
îngrijeascæ de încarnarea teoreticului într-o practicæ. Principalul sæu reproø la adresa teoreticului este, în fond,
cæ ræmîne teoretic, cæ nu trece în nicio træire: „Iatæ de ce tofli cei care ne expun diferite concepflii despre
revoluflii se abflin de obicei sæ ne spunæ cum au træit“. 3 E totuna cu a spune cæ o carte ca Societatea spectacolului
e mai puflin apropiatæ de contemporana sa Pentru Marx a lui Louis Althusser (nu foarte dotat pentru
punerea în practicæ a teoriei) decît de Manifestul suprarealismului al lui André Breton.
A se pune pe sine în joc este, în orice caz, o exigenflæ care traverseazæ toatæ istoria avangardelor din secolul
al XX-lea 4 øi, în fond, din acest orizont al avangardelor vine øi Debord øi în acelaøi orizont a ræmas el
întotdeauna, pæstrînd o grijæ nu pentru poezie, ci pentru poetic, chiar øi atunci cînd pærea cæ se supune
numai exigenflelor politicului. 5 De aceea, teoreticul basculeazæ la el înspre o problematicæ autobiograficæ.
La el, ca øi la mulfli alflii: consecinfla logicæ a exigenflei punerii în joc a propriei persoane e un imperativ autobiografic.
Trebuie sæ te pui pe tine însufli în joc, numai cæ ar fi inutil s-o faci færæ s-o øi spui ca atare.
Teoreticul e, poate, esenflialmente instabil: el basculeazæ fie de partea autobiografiei, fie de partea unui demers
academic. 6 Øi nicæieri altundeva în istoria modernæ a gîndirii contemporane (sau a literaturii), bascularea în
registrul autobiografic nu e atît de claræ, exhibatæ chiar, ca la Debord. Acesta e øi motivul pentru care el
nu înceteazæ sæ respingæ întrebuinflarea teoreticæ a teoriei, deøi scrie texte teoretice. Pertinenfla unei teorii
nu trebuie cæutatæ la încheieturile „savantei arhitecturi“, ci în viafla celor care o inventeazæ. Ea trebuie sæ
fie scoasæ din ea însæøi, se aboleøte ca teorie în chiar momentul în care este transmisæ celor care înlocuiesc
teoreticul cu exigenfla unei træiri care sæ fie la înælflimea lui.
Aceastæ miøcare de basculare e exemplaræ în In Girum imus nocte et consumimur igni. Mai întîi, Debord
anunflæ cæ nu va face „nicio concesie publicului“ 7 în acest film. Aceastæ lipsæ de concesii va consta în privarea
unui public disprefluit pentru cæ nu a øtiut sæ se elibereze de consolarea cæutatæ în teoretic øi cæruia i se
VINCENT KAUFMANN este profesor la Universitatea din Lausanne, coeditor al colecfliei „Facetten der Medienkultur“ de la Editura Paul
Haupt din Berna øi invitat al unor universitæfli prestigioase din Statele Unite. Cercetærile sale se concentreazæ asupra problemei mobilitæflii øi a
vieflii urbane, precum øi asupra politicilor de amenajare a teritoriului. Este autorul lucrærilor Rethinking Mobility: Contemporary Sociology [Regîndind
mobilitatea: sociologie contemporanæ] (2002), Ménage à trois: littérature, médecine, religion [Ménage à trois: literaturæ, medicinæ, religie]
(2007). A participat la editarea volumului de Opere al lui Debord øi a colaborat la unele lucræri colective, dintre care amintim Méandres:
penser le paysage urbain [Meandre: gîndind peisajul urban] (2005) sau Enjeux de la sociologie urbaine [Mize ale sociologiei urbane] (2007).
140