Descarcă revista în format PDF - idea

2. Ibid., §128 [p. 115].
3. Ibid., §132 [p. 118].
4. Ibid., §134, p. 824 [p. 119].
5. Ibid., §136 [p. 120].
6. Ibid., §139 [p. 123].
7. Ibid., §142, p. 829 [p. 125].
8. Ibid., §150, p. 832 [p. 129].
9. Ibid., §157, p. 834 [p. 132].
10. Ibid., §128, p. 821 [p. 115].
11. Ibid., §132, p. 823 [p. 118].
12. Ibid., §142, p. 829 [p. 125].
13. Ibid., §151, p. 832 [p. 129].
14. Ibid., §159, p. 835 [p. 132].
15. Œuvres, p. 1100.
Timpul are un caracter pur natural øi „dat“. El începe sæ capete o dimensiune socialæ atunci cînd încep sæ
se formeze primele clase conducætoare. Acestea nu numai cæ îøi apropriazæ surplusul material pe care societatea
reuøeøte sæ-l producæ, ci, mai mult, nefiind obligate sæ-øi petreacæ timpul muncind, se pot consacra
aventurilor øi ræzboaielor. 2 În timp ce baza societæflii ræmîne imuabilæ de la o generaflie la alta, la vîrful ei existæ
deja un timp istoric. 3 Timp istoric înseamnæ timp ireversibil, în care evenimentele sînt unice øi nu se mai
repetæ. Din el ia naøtere dorinfla de a-øi aminti øi de a transmite aceste amintiri, adicæ primele forme de
conøtiinflæ istoricæ. Pentru un mic numær de persoane, istoria începe sæ ia o direcflie, un sens øi o semnificaflie.
Ceea ce duce la primele încercæri de a înflelege istoria, apærute în aceastæ „democraflie a stæpînilor societæflii“
care e lumea polis-ului grecesc. 4 Cel puflin în interiorul comunitæflii cetæflenilor liberi, problemele societæflii
pot fi discutate deschis øi se ajunge la concluzia cæ ele depind de puterea comunitæflii, øi nu de cea a unei
divinitæfli, a destinului sau a unui rege uns. Baza materialæ a societæflii ræmîne totuøi legatæ de timpul ciclic.
Aceastæ contradicflie dæ loc, în timpul unei alte lungi perioade, compromisurilor religiilor monoteiste; timpul
ireversibil, sub forma aøteptærii unei mîntuiri finale, se conjugæ cu devalorizarea istoriei concrete, consideratæ
a fi o simplæ pregætire pentru acest eveniment decisiv. 5
Democratizarea timpului istoric nu reuøeøte sæ progreseze pînæ în momentul în care burghezia, începînd
din Renaøtere, aplicæ o transformare asupra muncii înseøi 6 . Spre deosebire de modurile de producflie precedente,
capitalismul acumuleazæ, în loc sæ revinæ mereu în acelaøi punct; el bulverseazæ færæ încetare procedeele
de producflie øi în primul rînd pe acela fundamental, munca. Astfel, pentru prima oaræ în istorie,
baza însæøi a societæflii se miøcæ øi ajunge sæ aibæ acces la timpul istoric øi liniar. Cu toate astea, în acelaøi moment,
întreaga societate îøi pierde istoricitatea, dacæ înflelegem prin asta o serie de evenimente calitative, dat fiind
faptul cæ noul timp ireversibil e acela al „producfliei de obiecte în serie“: acest timp este, prin urmare, un
„timp al lucrurilor“. 7
Sub dominaflia mærfii, timpul e profund diferit de cel din vechime. E un timp în care toate momentele sînt
în mod abstract egale între ele øi nu se disting decît prin cantitatea lor mai mare sau mai micæ: exact ca
valoarea de schimb. Caracterul ciclic se reconstituie în cotidian, în timpul consumului, „ziua øi noaptea, munca
øi repausul sæptæmînal, repetiflia vacanflelor“. 8 În economia capitalistæ, timpul a devenit o marfæ care, ca toate
celelalte, øi-a pierdut valoarea de întrebuinflare în favoarea valorii sale de schimb. Timpul ireversibil øi istoric
poate fi doar contemplat în acfliunile celorlalfli, dar nu poate fi vreodatæ experimentat în propria viaflæ. „Pseudoevenimentele
care se succed cu repeziciune în dramatizarea spectacularæ n-au fost træite de cætre cei
care sînt informafli despre ele.“ 9 Pe de altæ parte, ceea ce individul poate træi cu adeværat în cotidian este
stræin de timpul oficial øi ræmîne neînfleles, pentru cæ nu dispune de instrumente cu care sæ-øi lege
experienfla individualæ de experienfla colectivæ, dîndu-i astfel o semnificaflie mai importantæ.
Debord utilizeazæ categoriile marxiste ale criticii economiei politice pentru a le aplica timpului istoric, considerat
a fi principalul produs al societæflii. În societæflile primitive, puterea îøi apropriazæ „plus-valoarea temporalæ“
10 , „stæpînii [...] deflin proprietatea privatæ a istoriei“ 11 , „principalul produs pe care dezvoltarea
economicæ l-a fæcut sæ treacæ de la raritatea luxoasæ la consumul curent este deci istoria“ 12 – însæ doar aceea
a lucrurilor –, iar timpul este „materie primæ pentru noile produse diversificate“. 13 Dupæ Marx, exproprierea
violentæ a mijloacelor de producflie ale micilor producætori independenfli a fost o condiflie prealabilæ pentru
instaurarea capitalismului. Debord spune cæ pentru a supune muncitorii „timpului-marfæ, condiflia prealabilæ
a fost exproprierea violentæ a timpului lor“. 14
Deci, aøa cum timpul autentic nu e pur øi simplu identic cu timpul liniar (care e øi timpul producfliei de marfæ
øi al revolufliilor ei), nici timpul inautentic nu e identic cu timpul ciclic (care e øi timpul natural øi biologic).
Ceea ce e inautentic e ciclicul fals, negaflia timpului liniar într-o societate bazatæ pe timpul liniar. Poluarea,
aøa cum explicæ Debord în 1972, e datoratæ pseudociclicitæflii producfliei de marfæ, care, la fel ca vechea
producflie agricolæ, reîncepe mereu acelaøi ciclu de producflie, graflie uzurii integrate obiectelor, în timp ce
poluarea, adicæ acumularea de deøeuri ale producfliei, e liniaræ. 15
Ne aflæm deci, puflin surprinøi, în fafla unei explicaflii nu foarte „materialiste“ a istoriei. Rolul dezvoltærii forflelor
de producflie nu e, desigur, negat; pare însæ mai fundamental raportul indivizilor, al grupurilor øi al umanitæflii
cu timpul øi deci cu moartea. Este vorba, aøadar, de un fundament „existenflialist“, dar acest raport cu
timpul øi cu moartea este la rîndul sæu supus evolufliei istorice øi dezvoltærii forflelor de producflie. Nu e o
constantæ antropologicæ. Cuvîntul central în ceea ce priveøte timpul în aceste pagini ale lui Debord e „ireversibil“.
Din momentul în care primii indivizi øi primele grupuri au început sæ iasæ din ciclicitatea puræ, ei
136