Descarcă revista în format PDF - idea

+ (Debord)
3. Spectacolul: un concept paradoxal
Eseul din 1966, „Declinul øi decæderea economiei spectacular-de piaflæ“, spune clar cæ spectacolul a devenit
categoria criticæ centralæ a teoriei situaflioniste. Publicat în numærul 10 al revistei 18 , el face dovada activitæflii
intense a Internaflionalei. Guy Debord øi Raoul Vaneigem muncesc la redactarea „cærflii lor de teorie“ 19 øi,
în cîteva luni, „scandalul de la Strasbourg“ va face cunoscutæ în întreaga Franflæ situaflia særæciei în mediul studenflesc.
20 În acest eseu se spune: „Spectacolul e universal asemeni mærfii. Dar pentru cæ lumea mærfii e
fondatæ pe opoziflia dintre clase, marfa este ea însæøi ierarhicæ. Obligaflia mærfii øi deci a spectacolului, care
informeazæ lumea mærfii, de a fi øi universalæ, øi ierarhicæ duce la o ierarhizare universalæ. Însæ datoritæ faptului
cæ aceastæ ierarhizare trebuie sæ ræmînæ nemærturisitæ, ea se traduce în valorizæri ierarhice de nemærturisit,
iraflionale, într-o lume a raflionalizærii færæ rafliune“. 21
Observæm în acest text o grefæ de concepte marxiste pe teoria situaflionistæ; aceasta cheamæ la rigoare øi
introduce conceptele de marfæ øi de luptæ de clasæ. Societatea capitalistæ modernæ, societatea spectacolului,
e desemnatæ în mod riguros drept societate spectacular-de piaflæ. Totuøi, aceastæ grefæ de marxism e
echivocæ.
„Marfa e ierarhicæ“; aceastæ „ierarhie“ desemneazæ faptul cæ, dintre cele douæ aspecte ale mærfii, øi anume
valoarea de întrebuinflare øi valoarea de schimb, doar valoarea de schimb prezintæ interes pentru ciclul capitalist
øi deci cæ valoarea de schimb e stæpînul, iar valoarea de întrebuinflare e servitorul neglijabil. Guy Debord
preferæ o metaforæ mai ræzboinicæ: „Valoarea de schimb este condotierul valorii de întrebuinflare...“ 22 Subliniind
cæ aceastæ ierarhie nemærturisitæ stæ în serviciul miøcærii de nemærturisit a valorizærii capitaliste, eseul
formuleazæ exact teza lui Marx conform cæreia miøcarea capitalului e miøcarea unui „subiect automat“ care
trece færæ încetare de la forma ban la forma marfæ øi de la forma marfæ la forma ban, miøcare în care burghezul
øi proletarii nu sînt decît agenfli de funcflionare. 23 Cæ spectacolul informeazæ lumea mærfii, cæ lucreazæ la coerenfla
ei ideologicæ, e formularea originalæ a unui fenomen pe care l-au fæcut deja cunoscut øi alfli autori. 24
„Lumea mærfii e fondatæ pe o opoziflie a claselor“: aceastæ formulæ contrazice însæ formula precedentæ. Pentru
Marx e invers, marfa øi lumea ei fondeazæ opoziflia claselor (burghezul øi proletarul nu sînt decît agenfli
de funcflionare ai ciclului valorizærii). Atingem aici punctul echivoc al criticii situaflioniste a mærfii. Punct echivoc
pe care Internaflionala îl împærtæøeøte, de altfel, cu întreg marxismul tradiflional, inclusiv cu curentele lui heterodoxe.
Aici intræ în discuflie fetiøimul mærfii. Internaflionala Situaflionistæ nu a greøit inamicul atunci cînd a luat
drept flintæ societatea mærfii. Paradoxul e cæ, din refuzul radical al muncii 25 øi al spectacolului, ea a fæcut armele
unei critici radicale (de la rædæcinæ), însæ nu a apreciat adeværatul potenflial al acestor arme.
Internaflionala Situaflionistæ nu a fost consecventæ; øi-a construit armele unei critici radicale a societæflii spectacular-de
piaflæ, dar s-a menflinut pe poziflia tradiflionalæ care face din lupta de clasæ fenomenul de prim
rang, iar din circulaflia mærfurilor un fenomen secundar. Într-un fel, s-a ferit de analiza fetiøismului mærfii,
de analiza formei valoare øi de dominaflia ei asupra totalitæflii sociale, care ar fi condus-o la critica tuturor
categoriilor-fetiø secretate de forma valoare. Or, doar critica formei valoare poate da cheia formelor spectaculare
øi poate determina realitatea acestor forme. Iluzie? Realitate? În textele situaflioniste, „conflinutul de
realitate“ al spectacolului nu e întotdeauna lipsit de ambiguitate. 26 Færæ îndoialæ, forfla de atracflie a interpretærii
„psihiatrizante“ a alienærii nu a uøurat lucrurile.
În acelaøi fel, într-o broøuræ publicatæ la Strasbourg acum mai bine de 40 de ani, putem citi: „Punerea în
spectacol a reificærii sub capitalismul modern îi impune fiecæruia un rol în pasivitatea generalizatæ, [... rol]
care va fi asumat, ca element pozitiv øi conservator, în funcflionarea sistemului mærfii“. 27 O notæ precizeazæ
cæ „aceste concepte de spectacol, rol etc. [sînt folosite] într-un sens situaflionist“. Dar acest „sens situaflionist“
nu ne permite sæ determinæm dacæ aici e vorba de o iluzie teatralæ sau de o dominaflie realæ.
În schimb, putem spune cæ marxismul tradiflional e consecvent în neîncrederea lui faflæ de analiza fetiøismului
mærfii. Cunoaøtem celebra atenflionare a lui Louis Althusser, care recomanda sæ nu se înceapæ
lectura cu (primul!) capitolul despre marfæ, prea dificil, prea periculos, øi sæ nu se revinæ la el decît dupæ
lectura restului cærflii. Am putea vedea aici un simptom al deformærii universitare-vulgare a concepfliei
schematice a marxismului, pentru care rezumatul pedagogic atribuit lui Stalin constituie un exemplu
canonic. 28
E clar cæ înflelegînd miøcarea valorii øi dominaflia formei valoare, ajungem sæ catalogæm lupta de clasæ drept
o luptæ „internæ“ miøcærii capitalului øi inversarea unuia din polii acestei miøcæri drept simplæ redistribuflie
spectacularæ a rolurilor în sînul unei formafliuni sociale la fel de capitaliste. Ceea ce oferea ustensile mult
18. Internationale situationniste, nr. 10, martie
1966.
19. Guy Debord, La Société du spectacle [1967];
Raoul Vaneigem, Traité de savoir-vivre à
l’usage des jeunes générations [1967].
20. De la misère en milieu étudiant [1966].
21. Op. cit., p. 9 sau reeditarea Fayard, p. 421
(italicele apar în original).
22. Guy Debord, La société du spectacle, [1967],
teza 46, [Societatea spectacolului. Comentarii
la societatea spectacolului, traducere øi note
de Ciprian Mihali øi Radu Stoenescu, Bucureøti,
EST, 2001], p. 58.
23. Vezi Karl Marx, Le Capital, Editions Sociales,
Livre 1, tome I, p. 157, [Capitalul, s.l., Ed.
Partidului Comunist Român, 1947, Cartea
I, p. 165: „În procesul B-M-B, dimpotrivæ, atît
marfa, cît øi banii funcflioneazæ doar ca niøte
moduri diferite de existenflæ ale valorii înseøi,
banii fiind forma ei generalæ de existenflæ, iar
marfa forma ei specialæ, sau, am putea spune,
deghizatæ. Valoarea trece mereu dintr-o
formæ în alta, færæ a se pierde în aceastæ
miøcare øi se transformæ astfel într-un subiect
automat“].
24. Îi putem cita aici pe Max Weber øi Karl
Mannheim, chiar øi pe Emile Durkheim;
existæ aici, færæ îndoialæ, øi cîteva urme ale discufliilor
cu Henri Lefebvre…
25. Vezi sloganul „Ne travaillez jamais!“ [„Sæ nu
muncifli niciodatæ!“], pictat în 1953 pe rue de
Seine, foarte drag lui Debord, care îl reproduce
în al doilea volum din Panégyrique
(Paris, Fayard, 1997).
26. Astfel, Jean Garnault scrie: „Spectacolul […]
nu a fost decît o realizare fantasticæ a mærfii,
pentru cæ marfa nu a avut niciodatæ o adeværatæ
realitate“ („Les structures élémentaires
de la réification“, in Internationale
situationniste, nr. 10, martie 1966, p. 39
sau în reeditarea Fayard, p. 451).
27. De la misère en milieu étudiant [1966],
p. 10.
28. Stalin, Materialism istoric øi materialism dialectic
[1938].
131