Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
– trebuie sæ afle în ce moment au fost ele depozitate în cæmærile lor
naturale (repositories). Este vorba despre „cele mai mari øi durabile monumente
ale Antichitæflii (antiquity), care, dupæ toate probabilitæflile, sînt
cele mai vechi monumente din lume, depæøind cu mult chiar vîrsta piramidelor,
a obeliscurilor, mumiilor, hieroglifelor øi monedelor, øi care ne
pot da mai multe informaflii despre istoria naturalæ decît o vor face vreodatæ
toate celelalte pentru istoria civilæ“. 58 Pæmîntul însuøi era înfleles astfel
încæ o datæ ca un receptacul gigantic, comparabil cu un cabinet de
curiozitæfli, care trebuia citit øi ca o arhivæ istoricæ.
Cam în acelaøi timp, Thomas Burnet, în senzaflionala sa Theoria Sacra
Telluris, ajungea øi el, pornind de la progresul artelor, la concluzia istoricitæflii
pæmîntului. Unii, spune Burnet, cred, ca Aristotel, „cæ totul a fost
întotdeauna identic, etern øi færæ început; nu numai în ce priveøte materia
/ ci øi forma sa / clædirile / uneltele øi ornamentele; / cæ oamenii
au existat din eternitate pe pæmînt / ca øi animalele / copacii øi plantele
/ mineralele / marea / munflii / insulele / focul / aerul / øi alte lucruri perfecte
øi distincte; cæ ele nu au avut niciodatæ un început øi nu au ieøit
din pæmînt“. Ca într-un fel de apærare anticipatæ de un posibil atac al
adepflilor doctrinei mozaice a Creafliei, Burnet spune în continuare cæ nu existæ concepflie „mai contraræ credinflei
creøtine“ decît aceasta. De altfel, ea nu poate fi pusæ de acord nici cu „rafliunea naturalæ“. Este tot atît de iraflionalæ
ca ipoteza conform cæreia „øi casele / templele / altarele / øi palatele cu tot inventarul lor ar exista din eternitate.
În realitate însæ, în spiritul uman este înrædæcinatæ ideea / cæ existæ o ordine în starea øi alcætuirea originaræ
a lucrurilor / øi ne imaginæm cæ lucrurile simple au fost primele / iar ceea ce s-a compus pornind de la ele / nu
a apærut decît / atunci. Astfel natura ne sugereazæ de la sine / cæ o configuraflie polimorfæ sau un lucru compus
din mai multe pærfli / sau rezultat prin compunere nu este unitar / øi nici n-a existat dintotdeauna øi în mod
necesar în aceeaøi formæ […]. În plus, forma exterioaræ øi prelucrarea naturii / aøa cum o putem vedea astæzi
/ prezintæ multe semne inovatoare / atît în ordinea civilæ, cît øi în cea naturalæ a lucrurilor / pe care, din cînd în
cînd, autorii obiønuiesc sæ le ia în considerare“. 59 Iatæ cum pentru Burnet, ca øi pentru Bacon, istoria tehnologiei
artistice øi a artelor este garantul øi modelul unei istorii a pæmîntului.
Øi totuøi, au existat întotdeauna voci care sæ-i citeze pe Steno øi Burnet ca martori ai unei filosofii a naturii anchilozate
în gîndirea ciclicæ. În favoarea acestei aprecieri mai degrabæ conservatoare trebuie spus cæ elanul istoricizærii
lansat de cabinetele de curiozitæfli øi de istoria naturalæ a lui Bacon nu este un precursor direct al evoluflionismului
din secolul al XIX-lea. Pe de altæ parte însæ, teza recentæ conform cæreia Steno øi Burnet fac ca „sægeata
timpului“ sæ se roteascæ întruna pe „orbita timpului“ – ceea ce îi plaseazæ la antipodul concepfliei darwiniste a
unei istorii contingente 60 – ignoræ problema fundamentalæ. De la Bacon pînæ la Burnet existæ declaraflii frapante,
care se apropie de o gîndire evoluflionistæ. A le opune lui Darwin ar fi nu numai un demers rudimentar, ci øi
o scæpare din vedere a miezului problemei. Problema nu este cæ „sægeata timpului“ se întoarce mereu pe ruta
aceleiaøi gîndiri circulare, ci faptul cæ direcflia în care a fost lansatæ nu are un scop precis øi – mai ales – cæ ea
nu traverseazæ decît sectoare parfliale ale filosofiei naturii.
În modul în care este pusæ problema avem aici o deviere minusculæ, dar de o importanflæ fundamentalæ pentru
judecatæ. Ræspunsul ei se aflæ în disparitatea capacitæflilor cognitive ale imaginii øi cuvîntului, ochiului øi scrierii.
De regulæ, imaginile preced limbajul øi acele zone ale gîndirii care comunicæ verbal. Conflictul dintre o concepflie
staticæ a naturii øi una evoluflionistæ este, prin urmare, contradicflia dintre necunoscutul øocant al autopsiei
vizuale øi curajul de a læsa aceastæ impresie sæ pætrundæ în spafliul controlat al limbajului øi conceptelor. Bacon,
Steno øi Burnet sînt moderni în mæsura în care se încred mai mult în obiectele colecfliilor øi în teoria artei decît
în tradiflia teologiei øi istoriei naturale; în parte, ei øtiu chiar sæ formuleze aceasta, dar în ansamblu nu depæøesc
totuøi acel orizont al teologiei øi istoriei naturale, fixat deja lingvistic. Forfla intelectualæ a imaginilor îi constrîngea
sæ adopte o poziflie intermediaræ între imaginile ezoterice øi limbajul exoteric.
Fig. 7. Museum of Michele Mercati, copper
engraving by Anton Eisenhoit, ca. 1580,
frontispiece in: Michele Mercati,
Metallotheca, 1717
11