Descarcă revista în format PDF - idea

scena
rit cu graffiti de cætre Dan Perjovschi într-un bastion al modernismului? Ce definesc
acele noi linii de comunicare?
Liniile deconcertant de simple ale lui Matisse iau naøtere datoritæ îndemînærii sale
în a øti sæ priveascæ. Perjovschi creeazæ cu o îndemînare asemænætoare, acordînd
o mare atenflie liniei øi subiectului. Însæ, spre deosebire de Matisse øi de moderniøti,
Perjovschi nu creeazæ cu intenflia de a descoperi avangarda sau noul. El cautæ rupturile
sociale care existæ deja sau sînt pe cale de a erupe.
Sinceritatea sa plinæ de curaj e o calitate esenflialæ în mediul instabil al lumii de azi.
Prin virtutea faptului de-a fi el însuøi, Dan Perjovschi a reuøit sæ producæ invenflia la
nivel generic prin intermediul pætrunzætoarelor sale figuri schematice care se materializeazæ
din cæutærile øi imaginaflia sa. El îmbinæ aceste instrumente generice cu impulsul
sæu de a lua în considerare o lume care abundæ în contradicflii ræmase færæ ræspuns.
Perjovschi construieøte întotdeauna o conversaflie – sau o experienflæ vizualæ – apelînd
la ceea ce se aflæ în imediata apropiere a spafliului instalafliei sale. MoMA nefiind o
excepflie, el gæseøte un teritoriu comun cu lucrarea Broken Obelisk [Obelisc frînt] a
lui Barnett Newman, sculptura neagræ ce dominæ central Marron Atrium. Liniile sale
negre, vivace øi amuzante, flopæie în jurul coloanei negre øi înalte, atrægînd-o într-un
schimb ce aminteøte de modul sæu tipic de raportare, amuzant, însæ respectuos.
Dan Perjovschi nu se culcæ niciodatæ pe lauri øi se aøteaptæ la acelaøi lucru din partea
altor artiøti, fie ei vii sau morfli. Arta istoricæ pare recunoscætoare pentru faptul
de-a se afla în compania unei noi øi provocatoare conversaflii cu un artist în viaflæ.
Perjovschi a fæcut ceva ce n-am mai væzut sæ se fi fæcut la MoMA. Instalaflia sa a inifliat
un dialog cu celelalte lucræri din galerie despre artæ, dezvoltarea ei øi modul particular
în care un artist experimenteazæ istoriei artei. Lucrærile au gæsit, în cele din urmæ,
o cale de a conversa între ele, indiferent de voinfla curatorului.
Bazîndu-se pe conversaflia dinamicæ pe care reuøeøte s-o declanøeze, Dan Perjovschi
adaugæ o nouæ dimensiune galerei rigide, perfecte, transformînd-o într-o cafenea
sau într-un salon, terenul fertil central al creativitæflii în perioada de glorie a modernismului.
El rezistæ tentafliei de-a purta o conversaflie cu instituflia în care e expusæ lucrarea
lui, un ræspuns firesc atunci cînd practici o artæ a instalafliei. El profitæ de comoara
de la MoMA, arta, øi sînt destul de siguræ cæ ar fi de acord cæ aceasta e conversaflia
pe care a venit s-o poarte.
Picasso or the entire canon of Western art? What defines those new
lines of communication?
Matisse’s deceptively simple lines are formed by his mastery of
knowing how to look. Dan creates with a similar mastery paying
close attention to the line and subject matter. Unlike Matisse and the
Modernists however, Dan does not create with the intent to discover
the avant-garde or what is “new“. He seeks out the social ruptures
that already exist or are newly erupting.
His fearless honesty is a radical quality in the unstable environment
of today’s world. By virtue of being himself, Dan has been able to
produce invention using the generic though poignant stick figures
that materialize from his research and imagination. He co-opts these
generic tools with his drive to reckon with a world that teems with
unrequited contradictions.
Dan always builds a conversation – or a visual experience – by
resourcing what is immediately around his installation space.
MoMA being no exception, he finds common ground with Barnett
Newman’s Broken Obelisk, the dominating black sculpture in the
center of the Marron Atrium. His excited and humorous black lines
and images jump around the tall black column drawing it out into
an exchange that smacks of his typically humorous though respectful
rapport.
Dan never rests on his laurels and expects the same of other artists
living or dead. The historical art seems grateful to have the company
of a new, challenging conversation with a living artist. Dan has done
something I have never seen done at MoMA. His installation has initiated
a dialogue with the other works in the gallery that is about art,
its process and the particular way that an artist experiences art history.
The works have finally found a way to talk among themselves
beyond the curatorial decree.
Based on the dynamic conversation he is able to ignite, Dan adds
a new dimension to the stark, slick gallery transforming it into
a café or a salon, the central breeding ground for creativity during
Modernism’s heyday. He resists the attraction to hold a conversation
with the institution where his work is exhibited, a natural response
when making installation art. He taps into the treasure of MoMA,
the art, and I am pretty sure he would agree that’s the conversation
he came to have.
July, 2007
Iulie 2007
Traducere de Alex Moldovan
125