Descarcă revista în format PDF - idea

scena
√ Aceste experimente le continui øi acum, vrei însæ sæ spui cæ ele flineau foarte
mult de Moldova...
¬ Nu, nu neapærat, dar mi se pare evident cæ de la un anumit moment încolo ai
început sæ abordezi teme cu rezonanflæ politico-socialæ. Care sînt sursele acestei reînvestiri
a ta, ca artist critic?
√ Fireøte, aøa este, la un moment dat am început sæ fiu interesat de temele politico-sociale,
iar acest lucru a avut foarte mare legæturæ cu faptul cæ deja cælætoream
foarte mult în Vest. Cred cæ a fost totuøi vorba despre o evoluflie naturalæ, nu m-am
pregætit în niciun fel sæ devin „artist critic“. Experienfla Occidentului te pune foarte
mult în poziflia în care nu ai cum sæ nu faci diferenfle sau sæ compari. Atunci cînd
eøti în mijlocul evenimentelor sau prea aproape de tabloul din fafla ochilor, nu reuøeøti
sæ percepi tot ceea ce se întîmplæ.
¬ Eu am pus perioada lucrærilor tale experimentale pe seama naøterii KSAK-ului la
Chiøinæu, tu fiind unul din susflinætorii øi promotorii sæi inifliali. Ceea ce încerc sæ spun
este cæ existenfla acestei instituflii v-a oferit libertatea de a experimenta foarte mult,
în condifliile în care dorinfla de a experimenta fusese pînæ atunci reprimatæ de configurafliile
socio-politice øi de limitarea mijloacelor de expresie artisticæ.
√ Parflial ai dreptate, însæ cred cæ are de-a face øi cu condifliile în care lucram. La
mijlocul anilor ’90, centrul dispunea de o singuræ cameræ VHS, pentru care trebuia
sæ stai la rînd ca sæ o foloseøti, lipsea masa de montaj, iar atunci cînd nu ai mijloace
minime pentru a face o lucrare existæ posibilitatea de a compensa prin experiment.
Alta este situaflia astæzi, cînd nu se mai pune atît de acut problema materialelor de
producflie. Pe de altæ parte, noi eram atunci destul de izolafli... nu øtiam cæ ceea ce
încercam noi sæ facem era deja istorie veche în Occident. Øi totuøi, eram invitat în
acea perioadæ foarte des pentru a face performance-uri, de altfel plæcîndu-mi foarte
mult sæ fac acest lucru. Am realizat, de exemplu, multe performance-uri cu hîrtie,
mæ concentram pe sunetul hîrtiei scrise, rupte sau distruse. Toate acestea s-au
oprit însæ dupæ documenta 11, Harald Szeemann fiind ultimul care m-a invitat sæ
fac un performance la Viena. Apoi a urmat o pauzæ lungæ, întreruptæ poate de un
performance fæcut în Galeria Yvon Lambert sau de cele douæ performance-uri pe
care le-am fæcut anul acesta, care au fost însæ reluæri dupæ altele mai vechi. Însæ, în
general vorbind, lucrærile mele mai vechi nu au avut øansa sæ fie expuse.
¬ Ce a însemnat pentru evoluflia ta ca artist documenta 11?
√ Foarte mult. Eu nu am fost student la artæ, nu am diplomæ de artist, am început
ca fotograf amator øi dezvoltasem un oarecare complex vizavi de lucrul acesta.
A fi artist presupune pentru mine asumarea unor lucruri destul de dure. Dacæ
în perioada KSAK-ului nu mæ gîndeam cæ ceea ce fac poate fi øi expus... ei bine, odatæ
cu documenta am ieøit din underground, ca sæ spun aøa, mi-am îndepærtat orice
fel de rezerve pe care le mai aveam în legæturæ cu faptul de a fi artist.
¬ Mærturisesc cæ am fost un pic surprins de micul text din finalul lucrærii comisionate
de documenta, Shoes for Europe. Schimbarea ecartamentului la granifla dintre
România øi Republica Moldova o vezi ca pe o distincflie simbolicæ între Est øi Vest.
Chestiunea este destul de sensibilæ, datoritæ labilitæflii acestor psihogeografii, pentru
cæ niciodatæ nu prea øtii cam pe unde se terminæ Vestul øi începe Estul.
√ Cred cæ Shoes for Europe prezintæ o situaflie care este øi acum valabilæ; ca atare,
România e deja în Uniunea Europeanæ, iar Moldova nu. Am vrut sæ aræt, pe de o
parte, cæ este nevoie de un proces de adaptare pentru a te plasa pe track-ul acesta
vestic. Pentru mine el începe odatæ cu schimbarea osiilor de tren. Pe de altæ parte,
e vorba de faptul cæ problema conectærii la Vest nu se pune numai în termenii deconstruirii
anumitor structuri, ci ea devine o problemæ concretæ atunci cînd eøti situat
într-un context în care øi infrastructura e parcæ alta. E vorba aici de o izolare, care
nu e una doar imaginaræ, ci øi concretæ.
focusing on the sound of the paper being written, torn or destroyed.
But all of these stopped after documenta 11, Harold Szeemann was
the last to invite me do a performance in Vienna. Then a long pause
followed, interrupted maybe by a performance I did for Yvon Lambert
Gallery or the two performances I did this year, which were in fact
remakes of older works. But generally speaking, my older works
didn’t have the chance to be exhibited.
¬ What did documenta 11 mean for your evolution as an artist?
√ It meant very much. I haven’t studied art, I don’t have an artist’s
degree, I started as an amateur photograph and I developed a kind
of complex related to this issue. For me, being an artist implies
assuming some pretty harsh stuff. If during the KSAK period I wasn’t
thinking that what I do may be exhibited as well... with the documenta
I exited the underground, if I may say so, I freed myself of
any reserves left regarding my being an artist.
¬ I confess that I was a little surprised by the little text at the end
of the work commissioned by documenta, Shoes for Europe.
Changing the railway gauge at the border between Romanian and
the Republic of Moldova is seen by you as a symbolical distinction
between the East and the West. The issue is quite sensible due to the
lability of these psycho-geographies, because you never know exactly
when the West ends and where the East begins.
√ I think that Shoes for Europe presents a situation which is valid
now, too; as it is, Romania is already part of the European Union
and Moldova is not. I wanted to show, on one side, that an adaptation
process is required in order to place yourself on the Western
track. For me, it starts with changing the train axes. On the other
side, it’s about the fact that the issue of connecting to the West is
not only about deconstructing some structures; it becomes a practical
issue when you find yourself within a context which seems to have
Gründig, 2006, C-print, 60 × 90 cm, credit: the artist
99