VOL 2 - Apele Romane

STUDII PRIVIND SCENARII DE EVOLUTIE A CERINTELOR DE APA ALE
FOLOSINTELOR IN VEDEREA FUNDAMENTARII ACTIUNILOR SI
MASURILOR NECESARE ATINGERII OBIECTIVELOR GESTIONARII
DURABILE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE
DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT
C1 / 2008
MMDD
si grupa a II-a – paduri cu functii de productie si de protectie (3028 mii hectare,
respectiv 47% din total).
Cu toate ca padurile indeplinesc functii multiple, indiferent de grupa functionala
din care fac parte, padurile din grupa I sunt divizate in cinci subgrupe in raport
cu functia lor prioritara: protectia solului; protectia apelor; protectia impotriva
factorilor climatici si industriali daunatori; recreere; interes stiintific si ocrotirea
genofondului si ecofondului forestier.
Grupa a II-a functionala cuprinde doua subgrupe: paduri destinate prioritar
pentru productia de lemn si paduri destinate prioritar pentru productia
cinegetica. In cadrul fiecarei subgrupe se disting diverse categorii functionale (in
numar de peste 55) care sunt luate in considerare la diferentierea modului de
gospodarire a padurilor.
Principalele formatii forestiere sunt: molidisurile, bradetele, amestecurile de fag
cu rasinoase, fagetele, goruneto-fagete si sleauri de deal cu gorun; gorunete si
stejarete (inclusive de stejar brumariu si stejar pufos), sleauri cu stejar (de
lunca, de campie si de deal ), cerete, garnitete si amestecuri de cer si garnita;
salcamete, aninisuri, zavoaie de salcie si de plopi indigeni s.a. Sub raportul
proportiei speciilor, foioasele ocupa 69% (fag 31%, stejari 18%, alte foioase tari
15%, foioase moi 5%) iar rasinoasele 31% (molid 23%, brad 5%, larice, pin s.a.
3%).
Politici, institutii si instrumente pentru imbunatatirea conditiilor de
gestionare durabila a padurilor
Conturarea obiectivelor unei politicii forestiere specifice perioadei de tranzitie
spre economia de piata si intocmirea unei note de orientare strategica pentru
perioada respectiva s-au realizat prin doua lucrari elaborate cu sprijinul
Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura – FAO, in anul
1994 si, respectiv, in 1998. Editii succesive ale strategiei dezvoltarii silviculturii
s-au realizat in anii 1995, 1996, 1999 si 2001. O noua versiune a celei din urma,
intitulata ”Politica si strategia de dezvoltare a sectorului forestier din Romania
(2001-2010) “ a fost elaborata in anul 2005, cu participarea unor specialisti ai
Bancii Mondiale.
Obiectivul major al politicii forestiere este gestionarea durabila a padurilor si
intensificarea rolului acestora in viata social-economica a tarii. Alte obiective
importante, specifice actualei perioade de tranzitie, le constituie accelerarea
procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor
forestiere si crearea conditiilor specifice economiei de piata in sectorul forestier.
Ca obiective pe domenii de activitate se mentioneaza:
‣ apararea patrimoniului forestier national si cresterea suprafetei
ocupate de vegetatie forestiera, in scopul restabilirii echilibrului
ecologic si al satisfacerii necesitatilor de dezvoltare zonala/rurala;
INHGA – DGA 64