VOL 2 - Apele Romane

STUDII PRIVIND SCENARII DE EVOLUTIE A CERINTELOR DE APA ALE
FOLOSINTELOR IN VEDEREA FUNDAMENTARII ACTIUNILOR SI
MASURILOR NECESARE ATINGERII OBIECTIVELOR GESTIONARII
DURABILE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE
DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT
C1 / 2008
MMDD
va contribui pe scara larga la reducerea pierderilor de nutrienti si a eroziunii
solului, iar impadurirea are capacitatea de a rezolva probleme severe de
eroziune a solului, inclusiv pe suprafete puternic degradate. Masura de
agromediu contribuie (prin cerintele sale) si la reducerea consumului de
ingrasaminte din agricultura, participand si in acest fel la protectia resurselor de
apa.
Un sprijin suplimentar pentru conservarea resurselor de apa si sol va fi furnizat
prin Axa 1 (formare profesionala, servicii de consultanta, modernizarea
exploatatiilor si cresterea valorii adaugate a produselor agricole si forestiere) si
prin Axa 3 (investitii in infrastructura rurala, de exemplu: sisteme de alimentare
cu apa si canalizare).
Masura: Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea
si adaptarea agriculturii si silviculturii
Imbunatatirile funciare au reprezentat pentru agricultura Romaniei un adevarat
scut protector, avand in vedere ca din cele 14,8 milioane ha teren agricol, 9,3
milioane ha sunt teren arabil.
Astfel, secetele de lunga durata au impus amenajarea unor suprafete de cca. 3
milioane ha la irigatii. Amenajarile au fost realizate in cea mai mare parte in
perioada 1970-1989. Unele amenajari au cuprins si terenuri situate la inaltimi
mari fata de sursa de apa (250 - 300 m), fiind astfel mari consumatoare de
energie la pomparea apei si deci neeficiente din punct de vedere economic.
Zonele cele mai secetoase sunt situate in Campia Romana, Dobrogea, Podisul
Moldovei. Totodata, inundatiile si excesul de umiditate al zonelor joase au
impus indiguiri si desecari pe suprafete ce depasesc 3,1 milioane ha din cele 4
milioane ha necesare. Pe cca. 215 mii ha reteaua de canale de desecare a fost
completata si cu o retea de drenaj inchis.
Irigatia reprezinta un input pentru productia agricola iar prin practicarea irigatiei,
producatorul agricol isi imbunatateste competitivitatea si are siguranta unei
productii ridicate si relativ stabila de la an la an. Investitiile in infrastructura de
irigatie, pe langa impactul favorabil asupra mediului (reducerea riscului la
seceta, combaterea aridizarii, reducerea pierderilor de apa prin infiltratii - cu
consecinte negative asupra apei freatice si solului) conduc la reducerea
consumului de resurse energetice si de apa.
Procesul de reforma a sectorului agricol si forestier a inclus si masuri de
restructurare a modului de administrare si utilizare a infrastruturii existente
astfel: infrastructura nationala de irigatii si imbunatiri funciare a fost pastrata in
propriatatea si administrarea statului pana la un anumit nivel, iar infrastructura
intermediara si finala a fost transferata in proprietatea si administrarea
utilizatorilor finali (fermierilor) organizati in structuri asociative denumite
Organizatii de Utilizatori de Apa pentru Irigatii – OUAI si Federatii de Organizatii
de Utilizatori de Apa pentru Irigatii (FOUAI). Infrastructura mare (acumularile de
INHGA – DGA 32