VOL 2 - Apele Romane

STUDII PRIVIND SCENARII DE EVOLUTIE A CERINTELOR DE APA ALE
FOLOSINTELOR IN VEDEREA FUNDAMENTARII ACTIUNILOR SI
MASURILOR NECESARE ATINGERII OBIECTIVELOR GESTIONARII
DURABILE A RESURSELOR DE APA ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE
DISTRICTUL DE BAZIN HIDROGRAFIC OLT
C1 / 2008
MMDD
Totusi, o importana parte a solurilor este afectata sau este expusa la risc inalt
de degradare din cauza eroziunii, acidifierii, alcalinizarii, umiditatii sau secetei
excesive, salinizarii si compactarii. Eroziunea solului este un fenomen larg
raspandit.
Principalul proces de degradare a solului, prin extensie si impact socioeconomic,
il reprezinta eroziunea prin apa, care impreuna cu alunecarile de
teren afecteaza peste 7 milioane ha teren agricol. Regiunile cu cea mai mare
intensitate a eroziunii solului sunt: Podisul Moldovei, dealurile subcarpatice
dintre Trotus si Olt, Podisul Getic si Depresiunea Colinara a Transilvaniei.
Cantitatea de sol pierduta prin eroziune anual, la nivelul intregii tari, este de 126
milioane tone.
Un rol activ in aparitia si evolutia proceselor si formelor de eroziune accentuata
il au viiturile si scurgerile superficiale de pe versanti. Aceste fenomene sunt
datorate averselor cu caracter torential, specifice climatului continental, avand o
frecventa ridicata in perioada mai – august.
Al doilea factor ca importanta in degradarea solului este excesul de umiditate
care afecteaza 3,8 milioane ha teren agricol si 0,6 milioane terenuri forestiere,
iar seceta frecventa se manifesta pe aproximativ 7,1 milioane ha de teren
agricol si 0,2 milioane ha teren silvic.
Un proces natural primar care afecteaza calitatea solului este saraturarea. In
mare masura, acesta este intensificat de unele tehnici ameliorative impropriu
aplicate, cum sunt indiguirea, desecarea si irigatia. Procesele de salinizare
afecteaza in prezent cca. 614 mii ha, fiind cu deosebire raspandite in estul
Campiei Romane si in Campia de Vest.
Apa
In Romania sunt intalnite toate tipurile de resurse de apa dulce (rauri, lacuri
naturale si artificiale, fluviul Dunarea precum si apele subterane). Principala
sursa de apa provine din Dunare si din celelalte rauri mari. Precipitatiile nu au o
repartitie uniforma in spatiu si timp, ceea ce determina mari fluctuatii ale
recoltelor. Exceptand Dunarea, Romania are o medie de circa 2000 m 3
apa/locuitor/an.
Deficitul de apa se manifesta in Podisul Dobrogei, pe grindurile Deltei Dunarii,
in partea estica a Podisului Moldovei si a Podisului Barlad, in partea de sud a
Campiei Romane si in partea de vest a Campiei de Vest, in aceste zone
existand si o regularizare insuficienta a raurilor. O zona speciala unde este
prezent deficitul de apa este Delta Dunarii unde, desi uscatul reprezinta numai
13% din suprafata totala (restul suprafetei fiind acoperita de brate, canale,
lacuri, balti etc.), pe majoritatea acestor terenuri se intalnesc soluri ce se afla
dincolo de zona inundabila, caracterizate de un drenaj rapid si de un proces
intens de evapotranspiratie, specific solurilor nisipoase si cu un climat in care se
INHGA – DGA 18