Descarcă articol - musicologypapers.ro

UNELE ELEMENTE DE STIL I SCRIITUR ÎN
PRIMA VERSIUNE (1943-47) A OPEREI-ORATORIU
METERUL MANOLE DE SIGISMUND TODU
Prep. univ. Drd. TATIANA OLTEAN
Academia de Muzic „Gheorghe Dima”
Some Style And Writing Elements In The First Version (1943-47) Of The Meterul Manole
Oratorio By Sigismund Todu
Abstract
The current research focuses on identifying stylistic particularities of S. Todu’s writings in
his first creation period as they are reflected in the manuscript of the incomplete score for Meterul
Manole (1943-’47).
After having analyzed the score, especially considering the monumental nature of the second
version of the above mentioned work, four decades later we got a glimpse at the surprising unity of
style and thematic strength but, nonetheless, the extraordinary accuracy of his writing and of his
composition, attributes that were to become emblematic for his later work.
* * *
Destinul operei-oratoriu Meterul Manole de Sigismund Todu se împletete
cu fire nevzute cu însui destinul compozitorului, lucrarea parcurgând un proces de
gestaie ce se întinde pe patru decenii. Dup febrila realizare, în numai dou luni
(din luna decembrie 1943 pân în ianuarie, anul urmtor) a primelor dou scene din
actul I al operei, compozitorul abandoneaz proiectul, dar nu i ideea, reluând, între
anii 1978-1982, aceast tem într-o compoziie monumental în genul
oper-oratoriu, pe baza unui material muzical nou, configurat pe coordonate
stilistice, estetice i retorice inedite fa de prima sa variant. Dou ipoteze au fost,
pân acum, formulate, în legtur cu renunarea la proiectul componistic iniial:
compozitorul i muzicologul Dan Voiculescu, discipol al maestrului, lanseaz, în
anul 2001, o prim ipotez, legând-o de „soarta autorului în perioada imediat
urmtoare încheierii rzboiului, ca i de cderea în dizgraie a lui Lucian Blaga în
anii tulburi care au urmat. Se poate lua în discuie un oarecare grad de nemulumire
al autorului fa de fragmentul creat din moment ce nici la reabilitarea lui Blaga din
anii ’60 nu a reluat proiectul” 1 .
Muzicologul Hilda Iacob propune în volumul Aspecte stilistice în creaia
vocal, coral i vocal-simfonic a lui Sigismund Todu, o alt ipotez: „E posibil
ca în acel moment Sigismund Todu s fi simit c scrisul su nu întrunea înc
datele acelei maturiti artistice prin care muzica sa s fuzioneze inseparabil cu
cuvântul blagian, fr a i se subordona. Compozitorul a avut puterea de a atepta
maturizarea limbajului su, adpat la izvoare mioritic-blagiene, pân când a simit c
a sosit clipa în care va reui în încercarea sa” 2 .
1 Dan Voiculescu, Cele dou versiuni ale operei-oratoriu Meterul Manole de Sigismund Todu,
în: Studii toduiene, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2004, p. 83.
2 Hilda Iacob, Aspecte stilistice în creaia vocal, coral i vocal-simfonic a lui Sigismund Todu,
Editura MediaMusica, Cluj, 2002, p. 153.
189

O descriere amnunit a partiturii ofer acelai Dan Voiculescu într-un
studiu dedicat celor dou versiuni componistice ale Meterului Manole, cu referiri la
distribuia personajelor i tipurile de voci pentru care Todu a optat în prima
versiune, la datele generale ale proiectului (numr de acte, libret etc.) preconizate de
autor, dar i la stilul scriiturii care „prezint o surprinztoare maturitate a limbajului
melodic i armonic, în care factura, registraia, variabilitatea numrului de voci i a
metricii ies în eviden” 1 .
Vom strui, în cele ce urmeaz asupra elementelor de specificitate ce definesc
limbajul compozitorului în aceast lucrare la nivelul gândirii armonico–polifonice,
al structurilor modale, dar i la cel al implicaiilor metro-ritmice.
Fa de cea de-a doua versiune a operei, din anii ’80, se poate observa, la o
prim survolare a partiturii, împrirea extrem de vizibil a scenelor în segmente de
monolog, duet, schiându-se chiar unele tipare de mini-form cu repriz, cum este
cazul chiar în primul segment al operei, ce subîntinde o mic introducere
instrumental i un moment de monolog al lui Manole. La fel de bine conturate
dramatic i muzical sunt duetul Manole-Mira, intervenia lui Gman i aria Mirei –
Scutur-te, Gmane. Acest tip de detaare a „subscenelor” – s le numim aa – va fi
înlocuit în cea de-a doua versiune a lucrrii cu un discurs compact, continuu, cu un
plus de coeziune a expresiei i a parcursului dramatic.
La nivelul structurrii liniei melodice vocale, se poate observa, în aceast
prim versiune a lucrrii, o struin asupra exprimrii cât mai naturale, în spiritul
cadenei textului, dar i o preocupare pentru dinamica frazei. Ca în întreaga creaie
ce implic vocea a compozitorului, sunt preferate mersurile treptate – cu
valorificarea expresiv a recto-tono-ului vocal. Preferat i în cea de-a doua versiune
a lucrrii, recto-tono-ul vocal – fie solistic, fie coral – va aprea alternat cu o
anumit tipologie melodic vocal, pe care compozitorul o va aborda cu aceeai
consecven i în creaia sa de lieduri, cu precdere din ultima sa perioad de creaie
(liedurile pe versuri de Lucian Blaga, dar i cele pe versuri de Ana Blandiana). Este
vorba despre tipologia melodic general ascendent, cu punctul de culminaie pe
ultimul sunet al tronsonului melodic, cu not anticipat. Prezentm mai jos un
exemplu reprezentativ pentru melodica vocal a primei versiuni a Meterului
Manole:
1 Dan Voiculescu, Ibidem, p. 83.
190

Ex. nr. 1, p. 16, sist. 2,3
În ceea ce privete structurile modale, compozitorul opteaz cu prioritate
pentru dou tipologii: tritonia 2M-4P i tetracordul, în diferite ipostaze, ambele cu
adânci rdcini în folclorul nostru.
191

Ex. nr. 2, p. 13, sistemele 1, 2
i la nivelul construciilor armonice se pot identifica structuri acordice cu
grad înalt de specificitate. Tipice sunt conglomeratele armonice rezultate din
verticalizarea tritoniei modale mai sus amintite - secund mare-cvart perfect, dar
i cele rezultate din suprapuneri omogene, fie de cvarte, fie de cvinte. De asemenea,
sunt des întâlnite acordurile în care în registrul grav structura este de suprapunere,
fie de cvarte, fie de cvinte, iar în registrul acut se adaug acorduri majore, minore
sau chiar micorate, cu septime mari sau mici. Des întrebuinate sunt i mixturile,
adesea pe fundalul unui ison, creând sonoriti de asemenea arhaizante. În exemplul
de mai jos, pe fundalul unui ison pe sunetul la, se desfoar o mixtur la trei voci,
de acorduri de cvarte, urmat de o mixtur la dou voci, în cvinte paralele:
192

Ex. nr. 3, p. 40, sistemele 1, 2
Deosebit de eficient este întrebuinarea mixturii cromatice descendente a
unui acord major în distribuie larg în bas, suprapus peste un sextacord major, cum
este cazul în exemplul urmtor:
Ex. nr. 4, p. 44, sistemul 3
Mixtura poteneaz i mai mult efectul recto-tono-ului într-un moment al
aciunii care va declana întreaga dram: „Numai jertfa cea mare poate s-ajute!”,
spune Bogumil. Tensiunea suprapunerii celor dou acorduri în mixtur, Sol bemol
major i La major, este potenat i de structura ritmic de sincop contratimpat,
dublat de accente, în fortissimo. Învemântarea timbral orchestral a acestui
moment cu siguran c ar fi creat un moment de un i mai mare dramatism.
Un alt element de identitate stilistic îl reprezint utilizarea ostinato-ului care,
în mod surprinztor, în unele momente semnificative ale desfurrii aciunii, este
angrenat apoi într-un discurs polifonizat, cu ajutorul imitaiei. Un astfel de exemplu
apare în duetul Manole-Bogumil din scena I, în care ostinato este combinat i cu
isonul, pe fondul armonic al mixturilor descendente de acorduri, arhaizante la rândul
193

lor prin plasarea intervalului armonic de cvint la baza acordului, fie prin suprimarea
terei acordului:
Ex. nr. 5, p. 11, sistemele 1, 2
Repetiia variat a motivelor este de asemenea frecvent în partitur, mai ales
asociat cu sonoritile de tip folcloric, de joc, cum este cazul în aria Mirei –
Scutur-te, Gmane, dar i în alte momente.
Iat, în acest exemplu din scena I din duetul Manole-Bogumil, cum de fiecare
dat când motivul este repetat, la compartimentul instrumental, el este îmbogit
ritmic i armonic la vocile mediene, în scopul dinamizrii fluxului discursiv:
194

Ex. nr. 6, p. 13, sistemele 2, 3
O treapt superioar de prelucrare a materialului tematic o reprezint
polifonia, prezent în lucrarea analizat fie ca polifonie liber cu numr variabil de
voci, care va deveni o emblem a stilului componistic al întregii creaii a lui Todu,
fie sub forma imitaiilor, sau chiar a stretto-ului, în care este angrenat i vocea
solist. Prezentm mai jos un scurt moment de stretto la compartimentul
instrumental, la octav, la un timp:
Ex .nr. 7, p. 49, sistemele 2, 3
195

În mod surprinztor, introducerea instrumental a operei se aseamn cu cea a
variantei a doua în câteva puncte eseniale: utilizarea pedalei, enunarea unui motiv
melodic iniial cu virtui dezvolttoare, scriitura contrapunctic i gradaia realizat
prin adugarea progresiv de sunete deasupra pedalei, formând un acord complex.
Iat, mai jos, cele dou introduceri instrumentale, cu punctele lor comune:
Ex. nr. 8, introducere instrumental (red. pian), versiunea 1 (1943-‘47)
Ex. nr. 8b, introducere (red. pian), versiunea 2 (1983)
196

Fa de cea de-a doua versiune, în care cele dou elemente definitorii ale
introducerii erau pedala pe mi i motivul iniial - mi-fa#-la-si, cu profil melodic
ascendent, ca simbol al bisericii, în introducerea primei versiuni sunetul-pedal – si
bemol – de aceast dat în acut, cruia i se va altura în registrul grav pedala pe fa
bemol, în relaie axial – va „crete” spre un acord-pedal, rezultat din adugarea
progresiv de elemente acordice aparinând centrului si bemol, în spaiul sonor
circumscris ca întindere de cele dou pedale, creându-se o sonoritate tioas,
puternic disonant, a ireconcilierii patimei construciei cu dragostea de soie. i în
aceast prim versiune a introducerii instrumentale se impune un motiv generator,
de aceast dat cu profil melodic general descendent.
Dup cum se poate observa din exemplul grafic, scriitura este o îngemnare
între gândirea de tip contrapunctic, în care numrul de voci crete progresiv, cu cea
de tip armonic, prin configurarea unui acord din ce în ce mai complex, rezultat din
stabilizrile pe câte un sunet ale micrilor ondulatorii ale fiecrei voci în parte. La
fel de interesant ne apare i configurarea structural a acestei introduceri pe
segmente de articulare a discursului de câte cinci msuri, în care, chiar dac metrica
este variabil (4/4, 3/4, 2/4), se impune totui un nucleu ritmic constituit din
alturarea valorilor scurt-lung, precedate de pauz, un fel de suspiratio prevestitor al
deznodmântului.
Singurul moment coral – din pcate i el incomplet – care ne-a rmas din
aceast prim versiune a operei este începutul scenei a treia, în care vocile brbteti
intr succesiv, pe grupuri, în discursul muzical. De fapt, întreaga lor intervenie
reprezint un cluster în scar de tonuri, ritmizat cu ajutorul textului - Metere,
metere – pe sunetele mi#-la-si-do#-re#-mi#, completat la compartimentul
instrumental cu un cluster de structur asemntoare: do#-re#-mi#-fax-si. Interesant
ne apare aici configurarea fiecrei grupe de voci pe baza celulelor generatoare ale
discursului pe structur ternar simpl, în stretto, în cadrul unei matrice metrice
binare simple (alla breve), în contextul metric instrumental la rândul su binar, dar
structurat în sextolete de aisprezecimi. Complexitatea metric a scriiturii confer
momentului o atmosfer de indeterminare metro-ritmic ce poteneaz starea
meterilor, venii s anune drâmarea zidurilor:
197

Ex. nr. 9, p. 96, sistemele 2, 3
Analiza atent a partiturii relev un limbaj pe cât de complex pe atât de
specific i unitar din punct de vedere stilistic, dovedind vigoare tematic,
rigurozitate a scriiturii i varietate a mijloacelor de prelucrare a motivelor. Totui,
cea de-a doua versiune a Meterului Manole va dezvlui adevrata monumentalitate
a scriiturii compozitorului, prin construciile polifonice ample, prin utilizarea corului
ca element muzical-dramaturgic plurivalent (cor-atmosfer, cor-comentariu moral,
cor-aciune etc.), prin valorificarea i recuperarea sonoritilor folclorice, prin
complexitatea structurilor modale implicate, dar mai ales prin învemântarea
timbral a compartimentului orchestral.
Repere bibliografice
Ghircoiaiu, Romeo, Momente în evoluia stilistic a lui Sigismund Todu, în Lucrri de muzicologie,
vol. 14, Conservatorul de Muzic “Gh. Dima”, Cluj-Napoca, 1979
Iacob, Hilda, Aspecte stilistice în creaia vocal, coral i vocal-simfonic a lui Sigismund Todu,
Editura MediaMusica, Cluj, 2002
ranu, Cornel, Meterul Manole de Sigismund Todu, în: rev. „Muzica”, nr. 6 / 1986
Dan Voiculescu, Cele dou versiuni ale operei-oratoriu Meterul Manole de Sigismund Todu,
în: Studii toduiene, Editura MediaMusica, Cluj-Napoca, 2004
198