Revistă de Medicină şi Farmacie - Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

310
Patologie cardiovasculară
de cunoştinţele despre rolul important al membranei în
structura şi funcţia celulei.
În organismul uman, histologii au descris cel puţin
200 de tipuri diferite de celule [2], a căror membrane
formează graniţa între celule şi mediu ambiant. Un bun
exemplu al rolului membranei celulei plasmatice, în relaţie
cu mediul extracelular, îl constituie eritrocitele care sunt
utilizate ca model pentru studii şi investigaţii asupra
structurii şi funcţiei celulare. Interesul pentru astfel de
studii mai derivă şi din cunoaşterea faptului că membrana
eritrocitară reprezintă sursa cea mai mare de colesterol prin
comparaţie cu celelalte celule din organism. Integritatea
morfologică a eritrocitului participă activ la menţinerea
echilibrului dinamic între endoteliul arterial şi sânge. Din
punct de vedere funcţional rolul cel mai activ îl exercită
membrana eritrocitară ce se află în interrelaţie cu celelalte
elemente, componente sanghine şi în interpendenţă cu
integritatea şi starea morfo-funcţională a endoteliului
arterial [3].
În membrana eritrocitului, lipidele reprezintă un
total de 500 x 10 –10 mg/celulă, din care 30% lipide neutre
şi steroli de tipul colesterolului 6%, fosfolipide 10%
glicolipide.
Colesterolul membranar (component important
în structura sa) se află într-o dinamică permanentă, fiind
repede mobilizat între eritrocit şi plasma sanguină.
Procesul se desfăşoară neenzimatic fără consum de energie
şi fără modificarea conţinutului sterolic din membrană
unde schimburile se efectuează diferit, fiind mai rapide în
anumite zone membranare şi mai lente în altele. Aceasta se
datorează probabil unei distribuţii inegale a colesterolului
pe membrana celulară eritrocitară sau naturii fosfolipidului
învecinat.
Raportul colesterol / fosfolipide este foarte important
pentru menţinerea fluidităţii membranei în funcţionarea
hematiei. În cercetări clinice pe loturi de bolnavi
hipertensivi s-a evidenţiat perturbarea respectivului raport.
Constatarea explică cel puţin parţial existenţa de modificări
ale permeabilităţii pentru apă şi ioni în membranara
eritrocitară, care pot antrena tulburări de flexibilitate
eritrocitară cu tendinţă de agregare şi microvâscozitate.
Investigaţii asupra colesterolului membranar şi
plasmatic în cercetarea clinică
Investigaţiile asupra colesterolului membranar
eritrocitar au evidenţiat participarea colesterolului
în reglarea fluidităţii de membrană, a permeabilităţii
membranare şi relaţia eritrocitului cu mediul ambiant în
condiţii fiziologice şi patologice (ateroscleroza sistemică)
[4].
Tabelul 1 evidenţiază concentraţia de colesterol din
membrana eritrocitară (µg/µg prot.) Se constată diferenţe la
ambele sexe în funcţie de vârstă.
B45 ani F45 ani
Martori 1,05 0,88 0,77 0,62
HTA 0,353 0,527 0,336 0,412
Clujul Medical 2009 Vol. LXXXII - nr. 3
Evidenţierea de modificări ale concentraţiei
colesterolului din membrana eritrocitară poate sugera
participarea sa la mecanismele complexe ale patogeniei
aterosclerozei sistemice.
Prin utilizarea investigaţiilor RMN repetate şi
simultane cu determinările nivelului colesterolului seric
total şi a fracţiunilor de colesterol, a grupărilor tiolice, a
unor enzime membranare, se obţin argumente în sprijinul
ipotezei conform căreia perturbările constatate sunt în
relaţie de coexistenţă şi posibil implicate în mecanismele
patogenetice din ateroscleroza sistemică.
Investigaţiile prin metodologia RMN asupra
permeabilităţii membranei eritrocitare, în relaţie cu
lipidele totale şi colesterolul din membrana hematiei la
bolnavii hipertensivi în diferite stadii de evoluţie a bolii,
au evidenţiat deosebiri semnificative. Astfel, se remarcă
diferenţe semnificative în privinţa cantităţii lipidelor totale
din membrana eritrocitului la hipertensivi în raport cu lotul
martor. Se găseşte o concentraţie mare a lipidelor totale
în membrana eritrocitului la lotul de bolnavi cu accident
vascular cerebral.
Fig. 1. Concentraţia colesterolului din membrana eritrocitară
în raport de permeabilitatea membranei eritrocitare pentru apă
(PMEA) la bolnavi hipertensivi cu accident vascular cerebral faţă
de martori.
Determinările simultane ale colesterolului membranar
eritrocitar şi plasmatic în relaţie cu permeabilitatea
de membrană eritrocitară pentru apă (PMEA), cu timpii
de viaţă a protonilor în eritrocit (a căror creştere denotă
o încetinire a proceselor metabolice intraeritrocitare), cu
timpul de schimb protonic prin membrana eritrocitară,
precum şi energiile de activare a proceselor de relaxare
protonică a membranei eritrocitare, aduc un plus de
informaţii pentru interpretarea mecanismelor care stau la
baza interrelaţiilor dintre factorii sanguini şi cei endoteliali
arteriali în condiţii normale şi patologice.
Determinările simultane ale concentraţiei de
colesterol din membrana eritrocitară şi PMEA ar putea fi o