Revistă de Medicină şi Farmacie - Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Patologie infecţioasă
ai oxigenului şi produşi intermediari ai azotului.
IL6 constituie, totodată, un pirogen major şi are
rol în inducerea sintezei unor proteine de fază acută şi a
anticorpilor de către limfocitele B [16].
În cazul meningitelor meningococice pot exista
variaţii în ceea ce priveşte cantitatea sintetizată de -TNF
şi IL-6, în funcţie de imunotipul de LOS prezent. Astfel, în
cazul în care sunt implicate imunotipurile L 3
, L 7
, L 8
şi L 9
,
nivelurile acestor două citokine sunt mai crescute [17].
Există şi alte citokine cu rol proinflamator, cum ar fi
IL16, iar IL12 induce sinteza de γ-IFN. În cursul procesului
inflamator se sintetizează şi substanţe cu rol antiinflamator,
cum ar fi IL10 [16].
8. Chemokinele în meningitele bacteriene
Chemokinele sunt grupate în 4 familii, cele mai
importante fiind următoarele:
a) cxc sau , care cuprinde următorii reprezentanţi:
IL8, Gro (growth - related protein), ambele cu rol
chemoatractant pentru neutrofile, precum şi MIP 2
(macrophage inflamatory protein);
b) cc sau β, care cuprinde: MIP 1, MIP 1β şi MCP
(monocyte chemoattractant protein); aceste chemokine
sunt chemoatractanţi pentru limfocite, monocite. O altă
chemokină ce aparţine acestei familii este RANTES
(regulated on activation, normal T cell expressed and
+
secreted). Această proteină este produsă de limfocitele CD 4
şi CD 8+
, precum şi de celule endoteliale. Este chemoatractant
pentru monocite, macrofage, eozimofite şi limfocite
T helper
; deasemenea contribuie la inducerea sintezei unor
molecule de adeziune (ICAM-3);
c) În cursul fenomenelor inflamatorii din
meningitele bacteriene sunt sintetizate chemokinele
aparţinând familiilor cxc şi cc [16,6].
9. Migrarea leucocitară în spaţiul subarahnoidian
Este un proces care decurge în mai multe etape:
a) aderarea superficială este mediată de familia
selectinelor (P-selectină, E-selectină, C-selectină);
b) activarea aderării ferme, mediată de mai multe
componente:
- citokine proinflamatorii (IL1β)
- chemokine (IL8; Gro; MIP1; MIP2)
- produşi ai complementului (C 3
; C 5a
; factorul B)
- componente ale peretelui celular bacterian;
c) aderarea fermă, mediată de integrine Mac 1
(Macrophage antigen 1) este cea mai importantă integrină,
prezentă la nivelul neutrofilelor. Ea se leagă de receptorul
specific de la nivel endotelial, care este ICAM1 (intercellular
adhesion molecule 1), o moleculă de tip Ig-like. Sinteza
ICAM1 este puternic indusă, atât de unele componente
bacteriene (LOS), cât şi de unele citokine (IL1, -TNF);
d) Migrarea în spaţiul subarahnoidian are loc
datorită unui gradient chemotactic, în principal mediat de
chemokine [16].
10. Mediatori ai leziunilor cerebrale în meningitele
bacteriene
Leucocitele activate determină eliberarea unor
agenţi cu potenţial distructiv la nivel cerebral.
a) Metaloproteinazele (MMP s
) sunt endopeptidaze
zinc-dependente. În urma acţiunii lor se distruge matricea
extracelulară a endoteliului capilar, matrice formată din
colagen de tip IV şi fibronectină. Cele mai reprezentative
sunt MMP8 şi MMP9, a căror sinteză este semnificativ
crescută în meningitele bacteriene. Experimental, niveluri
crescute ale MMP9 au fost corelate cu prezenţa în mai
mare măsură a deficitelor neurologice. De asemenea,
există ipoteza că MMP9 este activată pe o cale dependentă
de radicalii liberi ai oxigenului (ROS-reactive oxygen
species);
b) Radicalii liberi ai oxigenului (cel mai reprezentativ:
superoxidul) determină o serie de efecte negative
cum ar fi: hipoperfuzia cerebrală, creşterea presiunii
intracraniene, apariţia edemului cerebral şi distrugeri
neuronale;
c) Produşi intermediari ai azotului (RNI), cel mai
cunoscut fiind oxidul nitric (NO). Acesta este generat
de sintetaze ale oxidului nitric (NOS). Există 3 tipuri de
NOS:
- neuronală (nNOS sau NOS I)
- inductibilă (iNOS sau NOS II)
- endotelială (eNOS sau NOS III)
eNOS şi nNOS sunt prezente în mod normal la
nivelul encefalului şi au diverse funcţii fiziologice, cum ar
fi hemostaza vasculară şi transmiterea neuronală.
În condiţii fiziologice iNOS este practic absentă.
În condiţiile în care sunt sintetizate unele citokine cu
rol proinflamator, precum şi în prezenţa altor stimuli
imunologici, iNOS este puternic indusă, determinând
sinteza crescută de NO. În meningite se produce şi
o creştere a eNOS, aceasta având un rol protector. S-a
dovedit experimental că inhibarea sintezei eNOS în cursul
meningitelor determină o creştere a sintezei de IL1β,
MIP, P-selectină cu efect proinflamator. De asemenea, tot
experimental s-a demonstrat că inhibarea sintezei eNOS
este corelată cu o pleiocitoză crescută, cu o creştere a
mortalităţii şi o alterare în mai mare măsură a integrităţii
barierei hematoencefalice.
Inhibiţia sintezei de iNOS ar conduce la sinteza
crescută de P-selectină, ICAM 1 şi β integrină.
În meningitele bacteriene, NO este în principal
rezultat datorită iNOS. El are un rol proinflamator
determinând sinteza suplimentară de citokine (-TNF, IL-
1β şi IL6) şi chemokine (MIP 1 şi MIP2).
De asemenea, NO produs de iNOS reacţionează cu
superoxidul, formând peroxinitritul [16,29].
Unele prostaglandine pot inhiba prin mecanism de
feed-back activitatea i-NOS.
350
Clujul Medical 2009 Vol. LXXXII - nr. 3