Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

99
sintactic distinctiv (Ion trece învăţat / El trece strada; El iese profesor / El iese din cameră; El se
dă mare / El se dă pe mîna prietenilor).
Aplicaţie:
1. Alcătuiţi propoziţii în care verbul a rămîne să aibă diverse valori din punct de vedere funcţional (verb
personal, verb impersonal, semicopulativ în cadrul PN sau regent pentru o propoziţie subordonată predicativă).
2. Alcătuiţi enunţuri în care verbele a fi, a părea, a însemna, a ajunge, a ieşi, a rămîne, a se face ş.a să aibă
diverse valori: de verb predicativ şi verb de relaţie.
4. Elipsa elementelor constitutive ale PN sau elipsa PN
Spre deosebire de alte limbi unde elementul copulativ (verbul a fi) poate lipsi constant (cf.
limba rusă), în limba română copula este indispensabilă pentru realizarea unui predicat nominal.
Totuşi verbele de relaţie pot lipsi din cadrul predicatului atunci cînd ele se subînţeleg uşor din
context: Feţişoara lui – / Spuma laptelui, Mustăcioara lui - / Spicul grîului etc.; Fală goală, traistă
uşoară; Ochii ei – două nopţi tulburi, gura ei – un haos căscat, dinţii ei – şiruri de petre de mori
(Mama –Pădurilor) (M. Eminescu); S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! / Calea să-ţi fie numai cu
flori, / Şi casa – casă, şi masa – masă / Şi sînul – leagăn de pruncuşori! (V. Alecsandri); Religia – o
frază de dînşii inventată (M. Eminescu); Vorba lungă, sărăcia omului. (este sărăcia); Care sînt
averile unui voinic? ... Puterile lui! (sînt puterile lui) (V. Alecsandri); Zăpezile mi-au părut aproape
calde, cerul – mai puţin plumburiu (G. Meniuc); Grele-s pulberea şi duhul, / Greu pe umeri chiar
văzduhul. (Lucian Blaga).
Nota 1: Dacă numele predicative se raportează la subiecte diferite, auxiliarul predicativ fiind
acelaşi la forme gramaticale diferite, avem atîtea predicate nominale cîte cupluri „subiect – nume
predicativ”: El e o capacitate, iar tu – un nimic [El este o capacitate, iar tu eşti un nimic]; Ori tu eşti
nevinovat şi ea, mincinoasă, ori amîndoi, nişte farsori [Ori tu eşti nevinovat şi ea este mincinoasă,
ori amîndoi sînteţi nişte farsori]. Trebuie să menţionăm că în lingvistica românească există
specialişti care infirmă această afirmaţie (a se vedea C. Dimitriu, p. 1305)
Nota 2: Spre deosebire de auxiliarul predicativ, care nu se subînţelege pe lîngă fiecare
component al numelui predicativ multiplu, numele predicativ pe lîngă două sau mai multe
copulative coordonate se reclamă obligatoriu subînţeles pe lîngă fiecare verb copulativ în parte,
avînd tot atîtea predicate nominale cîte verbe copulative: Amicul tău a fost, este şi va rămîne toată
viaţa un visător [Amicul tău a fost un visător, este un visător şi va rămîne toată viaţa un visător];
Eşti sau pari obosit? [Eşti obosit sau pari obosit?]; Erai de mult profesor sau ai devenit abia acum?
[Erai de mult profesor sau ai devenit profesor abia acum?]; Verzi sînt dealurile tale, frumoase
pădurile şu dumbrăvile spînzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin ceriul tău (A. Russo);
Pădurea-n primăvară-i o frescă luminoasă /… / O frescă luminoasă şi dulce-n primăvară / Un
mare triptic vara şi toamna un panou, / În friză de zăpadă schimbată iarna iară, / Pădurea e de-a
pururi acelaşi – alt tablou (V. Voiculescu).
Nota 3: Cf. : Ionel este ascultător şi încă de bunăvoie. Cîte propoziţii sînt? Avem NP
multiplu? Prin definiţie un nume predicativ nu poate fi coordonat decît cu alt nume predicativ
(coordonare omogenă funcţional), nu şi cu altă parte de propoziţie. Aparenţa coordonării ne-o dă
prezenţa unei conjuncţii coordonatoare, cel mai adesea adversative, dublată de neexprimarea a doua
oară a PN, ca termen regent complementului: Ionel este ascultător şi este ascultător încă de
bunăvoie; El este ca pîinea caldă, dar numai pentru unii. [El este ca pîinea caldă, dar e ca pîinea
caldă numai pentru unii].
Aparent coordonate cu un NP pot fi aproape toate complementele, dar de fiecare dată
considerăm predicatul subînţeles în propoziţia a doua: Totdeauna ai fost generos, dar [ai fost
generos] mereu cu aceiaşi; A rămas repetent, dar numai o dată; Azi aţi fost ascultători, însă numai
de frică; Colegul tău e într-adevăr curajos, dar acasă la el; Copilul e bolnav şi încă de ieri.
Aplicaţie:
G. G. Neamţu, Elemente de analiză gramaticală. 99 de confuzii / distincţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1989, p. 163-165, 210-213.
99