Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

Acordul lexical (semantic, logic) intervine atunci cînd sensul cuvîntului (şi nu
categoria lui gramaticală) sau a unui grup de cuvinte determină categoria gramaticală a
cuvîntului următor. Fenomenul dat are loc cînd în funcţie de subiect apare un substantiv
colectiv, „susţinut” de un atribut la plural. Anume el impune predicatului categoria
numărului: În uşă stăteau o mulţime de studenţi; Şi trebuie să ştiţi că şi între oameni cea
mai mare parte sînt dobitoace (I. Creangă); S-au ivit o mulţime de probleme.
Acordul semantic se observă şi în cazul subiectelor omogene: Miros, lumină şi un
cîntec nesfîrşit îmbătau grădina şi casa. (M. Eminescu); între partea nominală şi subiect
cînd aceasta este exprimată prin moţiune (Ion este bulgar; Elena este bulgăroaică - nu e
formă gramaticală, ci e unitate lexicală aparte); al pronumelor posesive, care nu se declină,
ci au acord semantic. Falsa impresie de acord în astfel de structuri (Ion este student, iar
Ana este studentă) rezidă în lexic, adică îşi găseşte explicaţia în resursele limbii de a avea
lexeme „moţionale” sau hiponime 53 .
Nota 1: Dacă subiectul este exprimat printr-un substantiv colectiv articulat
nehotărît, atunci predicatul poate fi şi la plural, şi la singular: Un roi de albini se învîrteau
în zbor (I. Creangă). Dacă însă substantivul în funcţie de subiect apare cu articol hotărît,
predicatul, în mod obligatoriu, trebuie să stea la singular: cf. Roiul de albini se învîrtea în
zbor.
Nota 2: Vom examina acum relaţia dintre copulă şi numele predicativ, cei doi
constituenţi ai PN: cf. Copacul este înalt. Legăturile sintactice din acest grup sînt:
a) Copacul e. Relaţia e predicativă (deşi verbul este nu e decît o parte a
predicatului). Intercondiţionarea apare exact ca în combinaţia subiect – predicat
verbal, cu excepţii neînsemnate (de exemplu, copula se acordă nu cu subiectul, ci
cu numele predicativ: cf. Elementul hotărîtor sînt banii sau Vinovatul sînt eu.)
b) Copacul înalt – subordonare cu acord (NP seamănă cu un atribut);
c) E înalt. Ambii termeni ai relaţiei se acordă cu copacul (Termenul copacul impune
persoana verbului copulativ, iar genul şi cazul NP.
Copula cere întotdeauna un NP, ea nu apare în enunţuri fără NP. Adjectivul înalt se
poate lega direct, fără este de subiectul copacul; verbul copulativ e subordonat
numelui predicativ, relaţia fiind marcată prin acord. Asemenea structuri se numesc
ternare.
Copacul
este
înalt
53 Limba forţează obţinerea masculinului de la feminin sau invers (moţiune) cu consecinţa în plan
gramatical a realizării aşa-zisului acord. Acest pseudoacord stabilit între nume şi nume este,de fapt, o variaţie
categorială simultană, fie totală (Cf. Ion este student), unde există identitate categorială de gen, număr, caz
la ambele nume, fie parţială ca în exemplul Eu sînt profesor, în care pronumele personal eu (pers. I) se află
în nonidentitate categorială de persoană şi gen, dar în identitate de număr cu substantivul (nume predicativ
profesor).
Nonidentitatea categorială apare mai evident în exemple de genul: Mai multe adevăruri înseamnă
niciunul (P. Ţulea); Singura ei grişă erau colegii; Patul lui de măsurătoare fiind în realitate ideile ... – unde
numele cu funţie de subiect prezintă categorii gramaticale total diferite de cele ale numelor predicative; De
scris e interesant; E uşor a scrie versuri (M. Eminescu), unde categoriile gramaticale ale NP nu sînt supuse
de subiect.
57