Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

se întreba, a interoga, a afla, a se şti etc. Formal, interogativele indirecte nu pot fi
individualizate, întrucît curba lor melodică nu este specifică, ci este comună cu a
enunţiativelor: Problema cînd începe cursul îi preocupă în mod deosebit. M-a întrebat
cine este domnul din faţă; Te întreabă şi socoate / Ce e rău şi ce e bine (M. Eminescu); Eu
caut a răspunde, nu ştiu ce să răspund (M. Eminescu).
Şi interogativele indirecte, ca şi cele directe, pot fi totale (cînd sînt introduse prin
conjuncţiile subordonatoare dacă şi de) – Spuneţi-mi dacă mai aveţi timp. - sau parţiale
(cînd sînt introduse prin pronume, adjective şi adverbe relative) – Se ştie ce carte lipseşte.
Deoarece propoziţiile interogative indirecte, ca şi cele retorice, nu cer informaţii, nu
pretind un răspuns, ele sînt, de fapt, prin conţinutul lor, tot un fel de enunţiative,
deosebindu-se de acestea prin intonaţia mixtă (interogativă, dar şi enunţiativă) şi prin unele
mijloace de introducere specifice interogativelor, însă cu valoare mixtă (de pronume,
adjective şi adverbe interogativ-relative) 39 .
4.. Propoziţiile afirmative şi negative
După calitatea (natura) predicatului, propoziţiile sînt de două feluri: afirmative şi
negative.
Propoziţiile afirmative sînt acele propoziţii la care predicatul verbal sau verbul
copulativ din predicatul nominal exprimă un consimţămînt, afirmă, confirmă, adevereşte,
aprobă ceva. Ele dispun de marca zero: Voi sînteţi studenţi; Cursanţii sînt atenţi etc. Orice
propoziţie enunţiativă sau interogativă poate fi şi afirmativă. Propoziţiile interogative
retorice afirmative au înţeles de propoziţii enunţiative negative. Cu valoare de propoziţii
enunţiative neanalizabile (substitute de propoziţii), dar cu un conţinut de afirmaţie
nesigură, se folosesc unele adverbe de mod şi verbul se poate : Ţi-e somn? – Cam.
(Probabil; Posibil; Poate.).
Propoziţiile negative sînt acele propoziţii în care predicatul verbal sau verbul
copulativ din predicatul nominal exprimă o neacceptare, neagă, dezaprobă ceva. Ele sînt
marcate cu ajutorul adverbului de mod de negaţie nu, aşezat înaintea predicatului şi făcînd
parte din structura acestuia: Ei nu învaţă; De ce nu treci pe la noi?
Unele propoziţii interogative propriu-zise negative, care exprimă un reproş, şi
propoziţiile interogative retorice negative au înţeles de propoziţii enunţiative afirmative: Nu
v-am comunicat noi aceasta? (Noi v-am comunicat aceasta); Să nu mă supăr în asemenea
situaţie?
Notă: Cînd celelalte părţi de propoziţie sînt negate (subiectul, atributul, complementul, elementul
predicativ suplimentar sau numele predicativ), propoziţia este afirmativă, şi nu negativă: Nu el a făcut
aceasta; Nu trist se întorcea; Nu a mea este greşeala.
Nu acelaşi lucru se întîmplă însă cu adverbul negativ nici care, chiar dacă neagă o
altă parte de propoziţie decît predicatul, propoziţia rămîne tot negativă: Nici noi n-am
înţeles; Nici pe el nu-l accept.; Nici a mea nu este vina.
Există situaţii în care, deşi predicatul unei propoziţii enunţiative propriu-zise este
precedat de negaţia nu, aceasta se referă de fapt la o altă parte de propoziţie: Nu a venit
pentru aceasta. (A venit, dar nu pentru aceasta.).
Cu valoare de substitute de propoziţii enunţiative sînt folosite, în răspunsurile la
interogativele directe, unele adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod negative: Ai înţeles? –
39 Pentru clasificarea acestor propoziţii, a se vedea GA p. 36-37.
49