Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

CLASIFICAREA PROPOZIŢIILOR
DUPĂ CONŢINUT ŞI SCOPUL COMUNICĂRII
1. Noţiuni generale
2. Propoziţiile enunţiative
3. Propoziţiile interogative
4. Propoziţiile afirmative şi negative
Bibliografie
Gramatica limbii române. Enunţul. Vol. II, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005.
Gramatica limbii române. Vol. II, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura
Academiei Române, 1966.
Limba moldovenească literară contemporană, Sintaxa, Chişinău, Lumina, 1987.
Gh. Constantinescu-Dobridor, Sintaxa limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1998.
C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi, Editura Institutul
European, 2002.
1. Noţiuni generale
După scopul comunicării, propoziţiile se clasifică în:
1. Propoziţiile enunţiative
2. Propoziţiile interogative
3. Propoziţiile afirmative şi negative
Mulţimea propoziţiilor din limba română poate fi împărţită în clase (cu omogenitate
mai mult sau mai puţin relativă) folosind drept criteriu scopul urmărit de vorbitor prin
„comunicarea” realizată cu ajutorul propoziţiilor. Astfel, unele propoziţii trimit la judecăţi,
altele trimit la voinţa vorbitorului, altele cer informaţii, unele indică absenţa unei informaţii
la care nu se aşteaptă clarificarea.
2. Propoziţiile enunţiative
Propoziţiile enunţiative sînt propoziţii care aduc o informaţie în legătură cu un
obiect gramatical (fiinţă, persoană, lucru, fenomen) care constată, relatează fapte reale,
realizabile sau ireale: Lacul codrilor albastru // Nuferi galbeni îl încarcă. (M. Eminescu).
Propoziţiile enunţiative dispun de o intonaţie specifică, enunţiativă, caracterizată
printr-o curbă melodică descendentă pe finalul propoziţiei [cu semn grafic distinctiv
punctul (în cazul celor neafective), fie exclamative, cu semn grafic distinctiv semnul
exclamării (în cazul celor afective)].
În funcţie de conţinut şi de modurile verbale cu care se construiesc, propoziţiile
enunţiative sînt de cinci feluri:
1. Propoziţiile enunţiative propriu-zise exprimă o acţiune sau o stare prezentată
ca reală şi sigură şi se construiesc cu modul indicativ: Mai am un singur dor: //
În liniştea serii // Să mă lăsaţi să mor // La marginea mării. (M. Eminescu);
Lumea pare răsculată din caotic-adîncime (M. Eminescu).
2. Propoziţiile enunţiative optative exprimă ideea de „dorinţă” şi se construiesc,
de obicei, cu modul condiţional-optativ, aspectul optativ, rar cu modul
conjunctiv cu valoare de optativ: De-aş avea şi eu o floare... (M. Eminescu); Ei
şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă (M. Eminescu); Să fii
sănătos!
45