Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

tipuri de substitute se numesc substitute contextuale, cu referinţă actuală 38 . Cf. Da, n-am
făcut niciun secret din faptul că în Oltenia am căutat culele şi mănăstirile (A. Blandiana)
În celelalte cazuri însă, pentru interlocutor, enunţarea urmează un traseu opus, de tip
cataforic: de la substitut la substituit (substantivul în vocativ sau interjecţia urmează a fi
„traduse” în situaţia de comunicare dată). Acestea se numesc substitute situaţionale, cu
referinţă virtuală. Cf. Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vre o femeie, / Pe cînd luna, scut
de aur, străluceşte prin alee / Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi, / Nu uita că
doamna are minte scurtă, haine lungi. (M. Eminescu).
Notă: A nu se confunda substitutele de propoziţie/frază cu :
- propoziţiile eliptice: Citeşte.
- propoziţiile monomembre: Ninge. Noapte.
- restul de propoziţie/frază (în a căror structură există neexprimate fie ambele
funcţii sintactice principale, exprimate fiind celelalte funcţii sintactive posibile
în propoziţie: - Ce-ai cumpărat? / - Flori.
RESTUL DE PROPOZIŢIE
Restul reprezintă un concept nou, care desemnează un tip de structură specific
vorbirii populare şi familiare, cu extensiuni în literatura artistică, grupat în gramatica
clasică în seria mai largă de enunţuri incomplete sau brahilogice fragmentare sau
enunţuri – fragment (a se vedea M. Avram, D. Irimia ş.a.). Prin rest de propoziţie
înţelegem o „comunicare” în care există, dar nu se exprimă funcţiile sintactice
principale (mai ales cea de predicat), exprimate rămînînd doar părţile secundare de
propoziţie. Cf. - De unde vii? / - De la facultate. Ce a cumpărat? – Fructe.
Notă: Restul de propoziţie este reprezentat prin două sau mai multe părţi secundare
de propoziţie: - Mai s-o fi găsind ceva de mîncare? / - Pentru oameni de omenie ca
dumneata, şi la miezul nopţii (I. L. Caragiale).
În anume situaţii restul de propoziţie poate fi exprimat prin cuvinte cu funcţie
exclusiv expresivă (Anume această carte îţi doreşti? / - Anume.), un jonctiv (Să
cumpăr acestea? / - Să.)
După cîte s-a putut remarca din exemplele de mai sus, restul de propoziţie nu
este posibil fără existenţa antecedentului. De obicei, antecedentul (comunicarea care
precede un rest de propoziţie) este concretizat, cel mai adesea, printr-o interogativă
directă, ceea ce explică aparţia restului de propoziţie mai ales în dialog.
Şi o propoziţie exclamativă cu predicatul neexprimat poate fi rest de propoziţie:
Foc! Trenul!
Notă: E. Tambă Dănilă propune şi conceptul de rest de frază, care, prin simetrie
terminologică, e o subcategorie a frazelor amalgamate, în care propoziţia regentă
(propoziţia principală interogativă directă): Şi dacă nu fac ce spui tu? (Şi [şi anacolutic]
dacă nu fac ce spui tu?).
38 R. Nagy, Sintaxa limbii române actuale, 2005, p. 101.
43