Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

SUBSTITUTUL DE PROPOZIŢIE
Substitutul 35 este o unitate sintactică intrată în ultimele decenii în atenţia
specialiştilor şi de care nu se poate face abstracţie, în cazul în care se urmăreşte a se face o
analiză sintactică fără rest şi necontradictorie.
Prin Substitutul 36 de propoziţie/frază se înţelege o unitate sintactică indivizibilă şi
nedezvoltabilă, care ţine locul „comunicării” făcute, de regulă, printr-o propoziţie/frază,
preluîndu-i, în conformitate cu intenţia comunicativă a vorbitorului, informaţia semantică.
Cf. Vai! Tot mai gîndeşti la anii cînd visam în academii, / Ascultînd pe vechii dascăli
cîrpocind la haina vremii, / Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune / Şi-n a
lucrurilor peteci căutînd înţelepciune? (M. Eminescu).
Dacă propoziţiile sînt enunţuri analizabile, substitutele reprezintă enunţuri
nepropoziţionale (care nu conţin predicat), numite şi propoziţii neanalizabile. Ele se
întîlnesc mai ales în dialoguri: substitutul este reprezentat, de obicei, printr-un singur cuvînt
la care nu se poate identifica nicio funcţie sintactică. Dat fiind faptul că vorbirea umană
este întotdeauna un dialog (în care vorbitorul codifică şi interlocutorul decodifică mesajul
potrivit cu intenţia comunicativă a vorbitorului) şi că în cuvîntul-substitut de propoziţie sînt
posibile mai multe mesaje, vorbitorul facilitează decodificarea mesajului, adăugînd
substitutului de propoziţie o propoziţie care dezambiguizează/dezomonimizează substitutul
de propoziţie respectiv. Astfel, substitutele sînt lipsite de informaţie semantică proprie şi nu
conţin explicit nicio funcţie sintactică.
Din punct de vedere gramatical, substitutul se poate concretiza în:
• Adverbe de afirmaţie şi negaţie: - Mergi la facultate? / - Da.
Substantive şi substitute ale acestora în cazul Vocativ: O, geniu ce pătrunzi Nemărginirea
– iartă c-amărăciunea mea / M-a-nvins! (M. Eminescu); Tu, ce femeie între flori eşti / Ş-o
dulce floare-ntre femei (M. Eminescu); Ce viaţă, doamne, se mai inghesuie/să curgă!
(N.Stănescu) ş.a.
• Interjecţii (exterioare propoziţiei) 37 : Ah! Ce ne vom mai bucura de viaţă / În acele
clipe unice! (M. Sorescu)
• Adverbele substitut emfatice incidente (desigur, fireşte, cu certitudine): - Vorbeşti
serios? / - Fireşte.
Trebuie menţionat faptul că substitutul reprezintă o unitate cu puţine posibilităţi de
actualizare, dar utilizată frecvent în vorbire. De asemenea, precizăm că dacă prin
substitutut, în general, se înţelege un element care „stă” pentru alt element anterior.
Exemplele analizate deja de substitute ne dovedesc însă că numai două tipuri satisfac
această premisă (adverbele de afirmaţie şi negaţie şi adverbele de confirmare şi infirmare),
care, în dialog, reiau anaforic informaţia semantică din propoziţia/fraza anterioară. Aceste
35 În literatura de specialitate, pentru acest concept se foloseau termini precum cuvînt-propoziţie (G.
Ivănescu), cuvînt-frază (Jean Dubois), propoziţie neanalizabilă (GA), enunţ nonpropoziţional (I. Iordan) ş.a.
36 În ce priveşte termenul de substitut, în lingvistica românească clasică acesta e folosit numai la nivel
morfologic şi anume un înlocuitor care preia, în contextual dat, şi în conformitate cu intenţia comunicativă a
vorbitorului, informaţia semantică a unie unităţi de vorbire noţionale - pronumele, numeralul, adverbul
pronominal ş.a.
37 Substitutelor interjecţionale ce au ancoraj afectiv evident le corespund enunţuri clare la polul
emiţătorului, dar ambigue lingval la polul receptorului, care însă pot fi “traduse” cu uşurinţă dacă
interlocutorul evaluează corect factoii extralingvali ai comunicării.
42