Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

constituie o unitate sintactică corectă atît din punct de vedere comunicativ. La realizarea
acestui enunţ ca unitate comunicativă au contribuit, evident, toate nivelele limbii 4 .
Aşadar, cînd limbii i se cere a formula, a crea un act comunicativ, sintaxa face apel
la toate nivelele lingvale. În absenţa lor ar fi imposibil un act de comunicare. Fără
categoriile gramaticale ale celorlalte nivele, sintaxa ar deveni inaptă pentru comunicare, ar
deveni absurdă.
2. Obiectul sintaxei
Prin Sintaxă se înţeleg, în general, două realităţi:
1) nivel al limbii ce reprezintă, alături de morfologie, cea de-a doua secţiune a
gramaticii clasice,
2) disciplină a lingvisticii, ramură a gramaticii care are ca obiect de studiu nivelul
sintactic, adică „regulile de îmbinare a cuvintelor în unităţi sintactice” 5 , acestea implicînd
raporturile sintactice şi funcţiile sintactice.
Aşadar, dinamica sistemului sintactic al limbii se înscrie în limitele-cadru a acestor
trei categorii sintactice. Conlucrarea exhaustivă şi discretă a lor epuizează, în plan
pragmatic şi teoretic, conceptul de nivel sintactic:
4 Relaţiile gramaticale dintre aceste unităţi s-au stabilit pe baza relaţiilor gramaticale ale celorlalte
nivele lingvale: sunetele au ocupat locul pertinent, adecvat, cuvintele şi-au luat locul cerut de context, creînd,
în consecinţă, o topică corectă. Semantica lexicală a fiecărui cuvînt corespunde contextului. Aşadar, sintaxa,
prin caracterul ei relaţional-comunicativ, a întrunit, a implicat toate nivelele limbii, ba chiar şi factorii de
natură extralinvistică. În această ordine de idei, A. Martinet, preşedintele de onoare al şcolii funcţionaliste,
afirma: “Dacă ţinem de idea precum că limba îşi are drept funcţie esenţială cea de comunicare, putem uşor
conchide că numai sintaxei îi revine misiunea primă”, “deoarece “sintaxa întruneşte cuvintele unei limbi întrun
tot întreg relaţional şi comunicativ” [A. Martinet, Elemente de lingvistică generală, Bucureşti, 1970, p.
23].
5 C. Dimitriu, Tratat, p. 857.
4