Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ... Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

tinread.usb.md
from tinread.usb.md More from this publisher
10.11.2014 Views

Cîinele care latră nu muşcă (PSA); Şi lacrima, chiar dînsa, cînd pică pe hîrtie / E rece ca îngheţul din inima pustie / De florile de mai! (Al. Macedonschi). Notă: Unele propoziţii principale regente din frază sînt întrerupte prin intercalare de două sau de mai multe ori, incluzînd două sau mau multe subordonate. Propoziţia în interiorul căreia se găseşte altă propoziţie de numeşte discontinuă sau întreruptă. Un tip de discontinuitate care creează greutăţi în analiza frazeolr este acela care duce la alăturarea a două conjuncţii: prima introduce propoziţia întreruptă, cealaltă introduce propoziţia intercalată, ca în: Mai încearcă şi, dacă nu reuşeşti, renunţă (Camil Petrescu). Mult mai rare sînt exempelele de subordonate întrerupte de regenta lor: Războiul meu să ştii că îl am cu această ţară fără rînduială (M. Sadoveanu). Propoziţii incidente sînt propoziţiile cu aspect de principale (mai ales) sau de subordonate, care aduc în propoziţiile sau în frazele în care sînt intercalate sau la care sînt adăugate, informaţii suplimentare legate de conţinutul general al acestora. Aceste informaţii au aspectul unor aprecieri, explicaţii, completări, considerente necesare pentru întărirea sau clarificarea spuselor cuiva şi eleilustrează gradul de convingere a vorbitorului în legătură cu cele relatate sau intervenţii autorululi incluse în vorbirea directă etc. Aceste propoziţii nu fac parte din structura sintactică a altor propoziţii sau fraze, adică nu sînt legate sintactic de propoziţiile care le înglobează sau de celelalte propoziţii din frază, constituind propoziţii izolate, aparte, de sine-stătătoare: Mai sînt şi oameni care – nu există pădure fără uscături – nu lucrează în meseria lor cu pasiune; E obosit, e drept, dar tot ne cîntă ceva; Lucrurile – se vede de la o poştă – evoluează din rău în mai rău; Ţie, omule, zise mama, aşa ţi s-a părut întotdeauna. Propoziţiile incidente sînt pronunţate cu o intonaţie specifică (mai coborîtă decît a restului propoziţiilor sau frazelor în care sînt intercalate sau la care sînt adăugate) şi se izolează prin pauze marcate grafic cu virgule, linii de pauză sau paranteze. Notă: Unele propoziţii incidente au aspect de subordonate, dacă încep cu conjuncţii subordonatoare, pronume sau adverbe relative. Ele sînt probabil, la origine, nişte subordoante ale unor rgente subînţelese incidente, care au devenit cu timpul, prin gramaticalizare, nişte construcţii fixe pe lîngă care nu se mai subînţeleg regentele: Pe dealurile acelea – (Nu ştiu) dacă te-ai dus pe acolo vreodată – creştea o iarbă tămăduitoare; Coborînd pe valea aceea – căci aşa săpune legenda – s-a oprit la casa unui gospodar. Propoziţii de umplutură sînt propoziţii incidente, golite de conţinut prin întrebuinţare repetată, care întrerup şirul comunicării de bază, fără a aduce vreo informaţie suplimentară în legătură cu aceasta. Ele sînt folosite mai ales în limba vorbită (la Caragiale pentru a caracteriza personaje): zice, mă rog, mă-nţelegi, nu-i aşa, cum să-ţi spun etc.: Ce aduce ceasul, mă rog, nu aduce anul. Repetate în mod abuziv, inconştient şi inutil de către unii vorbitori, propoziţiile de umplutură au devenit ca şi o parte din cuvintele şi construcţiile de umplutură ticuri verbale care ilustrează pregnant sărăcia de vocabular şi caracterul mecanic al vorbii acestora. 3. Corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi propoziţiile din cadrul frazei 38

Aproape toate propoziţiile subordonate din planul frazei corespund, în planul propoziţiei, unor părţi de propoziţie determinate (cu excepţia predicativei, subiectivei). Această corespondenţă se oglindeşte în denumirea, definiţia, întrebările, elementele regente, topica şi punctuaţia fiecărei subordonate în parte. Această corespondenţă evidenţiază caracterul sistemic al limbii. În general, subordonatele se pot reduce la părţile de propoziţie corespunzătoare, pe care le reprezintă, de aceeaşi esenţă sintactică cu ele, cu acelaşi conţinut şi cu aceleaşi relaţii. Procedeul poartă numele de contragere şi este opus expansiunii, extinderii, dezvoltării părţilor de propoziţie în propoziţii corespunzătoare. 4. Tipuri de fraze Din punctul de vedere al intonaţiei şi al punctuaţiei, distingem: • Fraze întregi, în care intonaţia, punctuaţia şi elementele joncţionale de coordonare unesc propoziile în cadrul lor, chiar dacă virgulele despart între ele propoziţiile sau părţile de propoziţie, iar punctul şi virgula grupurile de propoziţii – toate propoziţiile sînt unite semantic şi gramatical. • Fraze fragmentate, în care intonaţia şi punctuaţia separă propoziţiile legate din punct de vedere semantic şi gramatical, fragmentează unitatea lor sintactică, creînd o formală, o aparentă independenţă a propoziţiilor coordonate sau subordonate din cadrul fiecărei fraze: Mă înjosiră, mă loviră, / Cu mici, cu mari mă răstigniră; / Din inimă nu m-a lăsat / Un singur colţ nesfîşiat. / Fraţi, rude, toţi mă duşmăniră, / Pe cît plîngeam, pe-atît rînjiră, / O ţară-ntreagă s-a-ntrecut / Să-mi dea venin – şi l-am băut. / Dar, Doamne, nu te biruiră (Al. Macedonschi). Din punctul de vedere al raporturilor sintactice care se stabilesc între propoziţiile din cadrul frazei, distingem patru categorii de fraze: • formate prin coordonare, care dispun numai de propoziţii principale în raport de coordonare; • formate prin subordonare, care dispun de o propoziţie principală şi una sau mai multe subordonate: - frază cu propoziţii subordonate omogene (cosubordonarea omogenă) - frază cu propoziţii subordonate neomogene (cosubordonarea neomogenă) - frază cu propoziţii subordonate consecutive (de treaptă) • formate prin apozare, care dispun de o propoziţie principală şi de o propoziţie apozitivă: Avea un singur defect: nu-i plăcea dînsul. 39

Aproape toate propoziţiile subordonate din planul frazei corespund, în planul<br />

propoziţiei, unor părţi de propoziţie determinate (cu excepţia predicativei, subiectivei).<br />

Această corespondenţă se oglindeşte în denumirea, definiţia, întrebările, elementele<br />

regente, topica şi punctuaţia fiecărei subordonate în parte. Această corespondenţă<br />

evidenţiază caracterul sistemic al limbii. În general, subordonatele se pot reduce la părţile<br />

de propoziţie corespunzătoare, pe care le reprezintă, de aceeaşi esenţă sintactică cu ele, cu<br />

acelaşi conţinut şi cu aceleaşi relaţii. Procedeul poartă numele de contragere şi este opus<br />

expansiunii, extinderii, dezvoltării părţilor de propoziţie în propoziţii corespunzătoare.<br />

4. Tipuri de fraze<br />

Din punctul de vedere al intonaţiei şi al punctuaţiei, distingem:<br />

• Fraze întregi, în care intonaţia, punctuaţia şi elementele joncţionale de coordonare<br />

unesc propoziile în cadrul lor, chiar dacă virgulele despart între ele propoziţiile sau<br />

părţile de propoziţie, iar punctul şi virgula grupurile de propoziţii – toate propoziţiile<br />

sînt unite semantic şi gramatical.<br />

• Fraze fragmentate, în care intonaţia şi punctuaţia separă propoziţiile legate din punct<br />

de vedere semantic şi gramatical, fragmentează unitatea lor sintactică, creînd o<br />

formală, o aparentă independenţă a propoziţiilor coordonate sau subordonate din<br />

cadrul fiecărei fraze: Mă înjosiră, mă loviră, / Cu mici, cu mari mă răstigniră; / Din<br />

inimă nu m-a lăsat / Un singur colţ nesfîşiat. / Fraţi, rude, toţi mă duşmăniră, / Pe cît<br />

plîngeam, pe-atît rînjiră, / O ţară-ntreagă s-a-ntrecut / Să-mi dea venin – şi l-am<br />

băut. / Dar, Doamne, nu te biruiră (Al. Macedonschi).<br />

Din punctul de vedere al raporturilor sintactice care se stabilesc între propoziţiile<br />

din cadrul frazei, distingem patru categorii de fraze:<br />

• formate prin coordonare, care dispun numai de propoziţii principale în raport de<br />

coordonare;<br />

• formate prin subordonare, care dispun de o propoziţie principală şi una sau mai<br />

multe subordonate:<br />

- frază cu propoziţii subordonate omogene (cosubordonarea omogenă)<br />

- frază cu propoziţii subordonate neomogene (cosubordonarea neomogenă)<br />

- frază cu propoziţii subordonate consecutive (de treaptă)<br />

• formate prin apozare, care dispun de o propoziţie principală şi de o propoziţie<br />

apozitivă: Avea un singur defect: nu-i plăcea dînsul.<br />

39

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!