Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

Cîinele care latră nu muşcă (PSA); Şi lacrima, chiar dînsa, cînd pică pe hîrtie / E rece ca
îngheţul din inima pustie / De florile de mai! (Al. Macedonschi).
Notă: Unele propoziţii principale regente din frază sînt întrerupte prin intercalare
de două sau de mai multe ori, incluzînd două sau mau multe subordonate.
Propoziţia în interiorul căreia se găseşte altă propoziţie de numeşte discontinuă
sau întreruptă.
Un tip de discontinuitate care creează greutăţi în analiza frazeolr este acela care
duce la alăturarea a două conjuncţii: prima introduce propoziţia întreruptă, cealaltă
introduce propoziţia intercalată, ca în: Mai încearcă şi, dacă nu reuşeşti, renunţă (Camil
Petrescu).
Mult mai rare sînt exempelele de subordonate întrerupte de regenta lor: Războiul
meu să ştii că îl am cu această ţară fără rînduială (M. Sadoveanu).
Propoziţii incidente sînt propoziţiile cu aspect de principale (mai ales) sau
de subordonate, care aduc în propoziţiile sau în frazele în care sînt intercalate sau la care
sînt adăugate, informaţii suplimentare legate de conţinutul general al acestora. Aceste
informaţii au aspectul unor aprecieri, explicaţii, completări, considerente necesare pentru
întărirea sau clarificarea spuselor cuiva şi eleilustrează gradul de convingere a vorbitorului
în legătură cu cele relatate sau intervenţii autorululi incluse în vorbirea directă etc. Aceste
propoziţii nu fac parte din structura sintactică a altor propoziţii sau fraze, adică nu sînt
legate sintactic de propoziţiile care le înglobează sau de celelalte propoziţii din frază,
constituind propoziţii izolate, aparte, de sine-stătătoare: Mai sînt şi oameni care – nu există
pădure fără uscături – nu lucrează în meseria lor cu pasiune; E obosit, e drept, dar tot ne
cîntă ceva; Lucrurile – se vede de la o poştă – evoluează din rău în mai rău; Ţie, omule,
zise mama, aşa ţi s-a părut întotdeauna.
Propoziţiile incidente sînt pronunţate cu o intonaţie specifică (mai coborîtă decît a
restului propoziţiilor sau frazelor în care sînt intercalate sau la care sînt adăugate) şi se
izolează prin pauze marcate grafic cu virgule, linii de pauză sau paranteze.
Notă: Unele propoziţii incidente au aspect de subordonate, dacă încep cu conjuncţii
subordonatoare, pronume sau adverbe relative. Ele sînt probabil, la origine, nişte
subordoante ale unor rgente subînţelese incidente, care au devenit cu timpul, prin
gramaticalizare, nişte construcţii fixe pe lîngă care nu se mai subînţeleg regentele: Pe
dealurile acelea – (Nu ştiu) dacă te-ai dus pe acolo vreodată – creştea o iarbă
tămăduitoare; Coborînd pe valea aceea – căci aşa săpune legenda – s-a oprit la casa unui
gospodar.
Propoziţii de umplutură sînt propoziţii incidente, golite de conţinut prin
întrebuinţare repetată, care întrerup şirul comunicării de bază, fără a aduce vreo informaţie
suplimentară în legătură cu aceasta. Ele sînt folosite mai ales în limba vorbită (la Caragiale
pentru a caracteriza personaje): zice, mă rog, mă-nţelegi, nu-i aşa, cum să-ţi spun etc.: Ce
aduce ceasul, mă rog, nu aduce anul.
Repetate în mod abuziv, inconştient şi inutil de către unii vorbitori, propoziţiile de
umplutură au devenit ca şi o parte din cuvintele şi construcţiile de umplutură ticuri verbale
care ilustrează pregnant sărăcia de vocabular şi caracterul mecanic al vorbii acestora.
3. Corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi propoziţiile din cadrul
frazei
38