Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

Notă: În gramatica din ultimul timp se vorbeşte de aşa-numita propoziţie
intermediară explicativă. Sintagma terminologică mai nouă propoziţie intermediară
explicativă trimite la un concept cu o anumită vechime în gramatica noastră, concept care a
suferit ameliorări succesive. Considerăm util să dăm atenţie apariţiei, la un moment dat, în
limba română a propoziţiei intermediare explicative (care, admitem, nu exista ca atare în
limba latină), ce s-a născut din circumstanţiala cauzală într-o structură anacolutică de un
anumit tip: se „sare” peste o parte a comunicării, cu precizarea că, uneori, partea de
comunicare peste care s-a sărit poate fi identificată şi reintrodusă în context fără
schimbarea intenţiei comunicative a vorbitorului. Cf. Oamenii rîd, căci animalele nu au
această caracteristică. Dă-mi mie ochii negri ... nu privi cu ei în laturi, / Căci de noaptea
lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi (M. Eminescu). În acest exemplu propoziţia
intermediară explicativă căci animalele nu au această caracteristică nu poate fi
circumstanţială de cauză, pentru că nu exprimă cauza al cărei efect să fie (în) regenta numai
oamenii rîd: în mod logic, oamenii nu rîd din cauza că animalele nu au această
caracteristică. „Logica” acestui tip de context obligă la presupunerea că „iniţial”, în
structura de adîncime, există şi efectul al cărei cauză îl constituia propoziţia căci animalele
nu au această caracteristică, anume, propoziţia regentă neexprimată-efect iar animalele
nu rîd. Cu alte cuvinte, contextul „iniţial”, structura de adîncime, va fi fost numai oamenii
rîd, [iar animalele nu rîd], căci animalele nu au această caracteristică, în care căci
animalele nu au această caracteristică funcţiona ca circumstanţială de cauză pe lîngă
regenta iar animalele nu rîd. În acest context „iniţial” mai logic, dar şi mai greoi,
propoziţia regentă-efect iar animalele nu rîd apărea ca în plus şi de aceea s-a sărit peste ea;
cînd neexprimarea propoziţiei-regente-efect „în plus” s-a generalizat, propoziţia introdusă
prin căci nu mai avea o regentă-efect propriu-zisă pe lîngă care să reprezinte cauza şi, ca
urmare, s-a constituit într-o explicaţie pentru contextul dominant care a mai rămas, adică
numai oamenii rîd. [Dă-mi nie ochii negri ... nu privi cu ei în laturi, / [Ţi-i cer] Căci de
noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi (M. Eminescu). Acest tip de structură, o
dată creat, a acţionat în limbă „de sine stătător”, în sensul că astăzi nu mai este obligatoriu
să poată fi refăcută structura iniţială, de adîncime, cu propoziţie circumstanţială de cauză şi
propoziţie regentă a acesteia, existînd doar structura nouă de suprafaţă generalizată cu
propoziţia intermediară explicativă şi propoziţia explicată, ca în contextul Are să plouă,
căci mă dor reumatismele; Mă trezeşze mama într-o dimineaţă din somn, cu vai-nevoie,
zicîndu-mi: „Scoală, dulglişule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul
arminesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua?” ... Căci aşa ne amăgea
mama cu o pupăză care-şi făcea cuib ... într-un tei. (I. Creangă); În zadar flamura veche i
ridică înspre oaste, / Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste (M. Eminescu); Ştia,
vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei (I. Creangă).
Această propoziţie este considerată intermediară explicativă, pentru că are anumite
particularităţi comune cu unele principale, dar şi anumite particularităţi comune cu unele
secundare: ea poate fi baza unei fraze, dar numai dacă aceasta este explicativă, dar avînd în
structură un jonctiv de tipul căci, ceea ce duce în mod firesc la ideea că aceste propoziţii se
constituie într-o clasă distinctă, de sine stătătoare – propoziţii inermediare explicative
(pentru că nu reprezintă cauza pentru un „element” regent care nu mai există în limbă, ci
explicaţia unui element dominant ce are nevoie, păstrînd intenţia comunicativă a
vorbitorului, de o justificare. (a se vedea C. Dimitriu, p. 1039-1047).
După raportul sintactic stabilit între ele, propoziţiile se clasifică în:
35