Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

FRAZA
1. Istoric, caracteristici, definiţie
2. Clasificarea propoziţiilor din cadrul frazei
3. Corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi propoziţiile din cadrul frazei
4. Tipuri de fraze
Bibliografie
Gramatica limbii române. Enunţul. Vol. II, Bucureşti, Editura Academiei Române,
2005.
Gramatica limbii române. Vol. II, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura
Academiei Române, 1966.
Gh. Constantinescu-Dobridor, Sintaxa limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,
1998.
C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi, Editura Institutul
European, 2002.
Ecaterina Creţu Toderiţă, Unităţi, raporturi şi funcţii sintactice în limba română, Iaşi,
Demiurg, 2004.
I. Iordan, Vl. Robu, Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1978.
G. Ivănescu, Curs de Sintaxa Limbii Române Moderne, Iaşi, Junimea, 2004.
R. Nagy, Sintaxa limbii române actuale, Institutul European, 2005.
M. Secrieru, Nivelul sintactic al limbii române, Partea I, Unităţi sintactice. Funcţii
sintactice, 2005, p. 19-21.
E. Tambă Dănilă, Vechi şi nou în sintaxa limbii române, Iaşi, Demiurg, 2004, p. 15-28.
1.Istoric, caracteristici, definiţie
Frază (< lat. phrasis „fel, mod de exprimare”) este unitatea sintactică superioară,
alcătuită din două sau mai multe propoziţii, care contractează între ele diferite raporturi
sintactice, sînt legate după legile limbii date şi redau un gînd complex, conceput ca un tot
întreg. Fraza reprezintă un tot întreg atît după conţinut şi intonaţie, cît şi după forma
gramaticală 32 : De cînd s-a dus, sînt ca o creangă veştedă, / Care-nainte de-a-nflori se
scutură, / Şi lumea nici o bucurie nu-i mai dă / Inimii mele, boală şi putredă ciutură (M.
Isanos).
Distincţia dintre propoziţie şi frază este atît cantitativă – fraza conţine cel puţin două
nuclee predicative - , cît şi calitativă – funcţiile sintactice de la nivelul frazei sînt asigurate
şi propoziţional.
Din punctul de vedere al evoluţiei limbii, în general, şi al evoluţiei sintaxei, în
special, fraza a luat naştere din nevoia de exprimare a unui conţinut complex, pe baza
32 Ca formă mai desăvîrşită de exprimare a gîndirii, fraza a luat naştere mai tîrziu decît propoziţia. Ea
a apărut în anume circumstanţe, la o anume etapă de evoluţie a societăţii umane, reflectînd un nivel mai înalt
de dezvoltare a intelectului uman. Bineînţeles, lingviştii nu operează cu anumite date concrete cînd a apărut
fraza. Cert rămîne a fi însă faptul că fraza reflectă o etapă net superioară a gîndirii umane: omul a pătruns în
esenţele fenomenelor, a putut stabili diverse raporturi dintre fenomene, pe care apoi le-a redat prin limbă.
Cu referinţă la originea frazelor, există două supoziţii principale. Unii cercetători consideră că fraza a
apărut ca urmare a unirii a două sau mai multe propoziţii într-o frază formată prin coordonare. Alţii însă
optează pentru ideea că fraza s-a dezvoltat prin predicativizarea părţilor secundare de propoziţie.
32