Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

• Părţi de propoziţie anticipate sau reluate cu ajutorul pronumelor personale sau
reflexive: Vine el mama; Rîndunele pleacă ele, dar tot se întorc. (subiect); Sieşi şi-a
făcut rău.
• Părţi de propoziţie cu valoare unică, adică reprezintă fiecare cîte o singură funcţie
sintactică şi părţi de propoziţie cu valoare dublă, care reprezintă, fiecare în parte, cîte
două funcţii sintactice. Acestea din urmă fac referire sau determină simultan două
elemente regente din aceeaşi propoziţie: atributul circumstanţial (cu valoare de atribut
şi de complement: Matur, omul gîndea altfel; Supărat, el plecă numaidecît) şi
elementul predicativ suplimentar (la fel cu valoare de atribut şi de complement: Dana
vine necăjită de la şcoală; O văd gînditoare.).
• Părţi de propoziţie cu referire sau cu determinare unică şi părţi de propoziţie cu
determinare dublă. Tot părţi de propoziţie cu valore dublă sînt şi unele construcţii
sintactice din planul propoziţiei sau chiar din planul frazei, care fac referire sau care
determină, în acelaşi timp, (la) două elemente coordonate: Văzînd şi plăcîndu-i casa,
a cumpărat-o. (compl. direct şi subiect); El poate şi e necesar a face acest lucru. (
compl. direct şi subiect); El poate şi se străduieşte a rezolva aceste probleme. (compl.
direct şi indirect); Aud şi îl văd strigînd (Compl. direct şi element predicativ
suplimentar) etc.
În aceeaşi categorie de părţi de propoziţie cu valoare dublă intră şi unele
complemente care depind de un singur element regent (subordonare, referire unică),
reprezentat prin verbele reflexive eventive: a se bucura; a se întrista, a se supăra, a se
necăji, a se mira etc. Aceste complemente includ, concomitent, o valoare de obiect
indirect şi o valoare de circumstanţial de cauză (situaţie mixtă): S-a bucurat de
revederea ta. Se miră de nepriceperea ei.
31