Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

217
interogative şi relative, el stă obligatoriu înaintea unităţilor lexicale cărora li se subordonează. Cf.
Drept cine mă iei oare? (Al. Macedonski).
În ce priveşte articularea, menţionăm că, realizînd funcţia sintactică de element predicativ
suplimentar, substantivul, de obicei, nu primeşte articol hotărît. Aşadar, o caracteristică formală a
elementului predicativ suplimentar exprimat prin substantiv sau adjectiv este nearticularea.
Cf. Vorbeşte ca profesor (EPS);
Vorbeşte ca un profesor (circumstanţial de mod);
Vorbeşte mai bine ca un profesor (circumstanţial comparativ).
Astfel, majoritatea substantivelor – EPS apar exclusiv nearticulate. Cf. Ce frumos era în
crînguri / Cînd cu ea m-am prins tovarăş (M. Eminescu) ş.a.
Dacă în contextul de mai sus prezenţa sau absenţa articolului (hotărît sau nehotărît)
diferenţiază funcţia sintactică a substantivului, nu acelaşi lucru se întîmplă în alte contexte, unde
articularea sau nearticularea substantivului n-are nici o legătură cu funcţia de element predicativ
suplimentar pe care acesta o exprimă. Cf. El se dovedeşte un foarte bun observator al realităţii sau
El se dovedeşte observator al realităţii; Există ipostaze în care orgoliul nu ne mai apare ca un
defect pe plan social sau Există ipostaze în care orgoliul nu ne mai apare ca defect pe plan
social ş.a.
Elementul predicativ suplimentar exprimat printr-un substantiv poate fi articulat hotărît,
dacă e determinat de un atribut: Şi iată în sfînta zi de Duminica Mare mă trezii stăpînul în regulă al
unei iepe mici şi slabe (C. Hogaş).
Nearticularea adjectivelor constituie un indiciu preţios în cazul adjectivelor situate înaintea
substantivelor cu funcţie de subiect. Aşezarea adjectivelor lîngă substantiv poate duce la
interpretarea acestora drept atribute adjectivale. Forma nearticulată arată însă că adjectivul aşezat
înaintea substantivului este element predicativ suplimentar, deoarece nu se referă numai la
substantiv, ci şi la verb: Văd clăile-n cîmp, pe coline / Cunosc singuraticii ulmi, / Şi-acum, la
lumina ce vine, / Încep să se mişte greoaie / Făpturi purtătoare de ploaie, / Se urcă pe culmi (G.
Coşbuc).
E demn de menţionat faptul că identitatea specifică a elementului predicativ suplimentar
exprimat prin gerunziu rămîne implicită în planul semantic al celor două verbe.
8. Confundarea elementului predicativ suplimentar cu alte părţi de propoziţie
Parte de propoziţie controversată, elementul predicativ suplimentar este confundat, adesea,
cu diverse părţi de propoziţie cu care prezintă asemănări: cu numele predicativ, atributul şi unele
complemente (acest lucru ne-o dovedesc şi denumirile 154 de care s-a bucurat pînă la ora actuală
această parte de propoziţie).
A. Pentru a distinge elementul predicativ suplimentar de numele predicativ din cadrul
predicatului nominal, vom ţine cont de următoarele caracteristici 155 :
- dubla regenţă a elementului predicativ suplimentar, în opoziţie cu simpla regenţă a
celorlalte funcţii sintactice şi a „raportului de inerenţă” a numelui predicativ cu subiectul;
- elementul predicativ suplimentar este, cu necesitate, o structură derivată (cf. Dana
priveşte fericită – Dana priveşte şi este fericită), iar numele predicativ este întotdeauna considerat o
structură primară 156 ;
- „referentul” elementului predicativ suplimentar este fie subiectul, fie un complement
(direct, indirect, de agent), în cazul numelui predicativ – obligator subiectul;
154 Despre care am pomenit mai sus
155 Există şi lingvişti care consideră EPS şi numele predicativ ca aprţinînd „la acelaşi tip de funcţie şi anume
funcţiei sintactice cu dublă subordonare” (a se vedea [13]).
156 Trebuie să menţionăm că această distincţie asupra căreia insistă majoritatea cercetătorilor nu este relevantă
întru totul, deoarece construcţiile cu nume predicativ permit o istorie derivativă. Altfel zis, construcţiile cu verbe
copulative sînt şi ele interpretabile derivativ. A fi „copulativ” într-o structură precum Ei sînt deştepţi provine din Ei sînt
şi Ei au calitatea de a fi deştepţi – „sum pro habeo”. Tot derivate sînt şi structurile care conţin nume predicative
exprimate prin substantive în genitiv sau acuzativ – [Casa este a vecinului] < [Casa este casa vecinului]; [Masa este de
lemn] < [Masa este masă de lemn], unde, în timpul trecerii de la structura de adîncime spre cea de suprafaţă, are loc şi
un proces de conversiune sintactică ca efect al transferării funcţiei de nume predicativ a substantivului atributului său.
217