Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

214
- Adverbe: Cum l-ai botezat?; Oricum l-ai boteza, tot îl iubesc; Te ştiam altfel; Eu ştiu
cum l-au botezat ş.a.
- Interjecţii: L-a făcut harcea-parcea!; L-au lăsat paf! ş.a.
5. Tipologia elementului predicativ suplimentar
Se disting două clasificări ale elementului predicativ suplimentar:
- sub aspect semantic;
- sub aspect formal (structural).
Din punct de vedere semantic, elementul predicativ suplimentar exprimă:
a) o caracteristică a subiectului sau a complementului, care poate apărea:
- ca potenţială în viitor sau în prezent-viitor: Vreau sala curată lună;
- ca o evaluare absolută, relativă / aproximativă sau ireală a entităţii la care trimite
subiectul sau complementul: Ada îl ştie pe el un laş; Îmi văd copiii fericiţi ş.a.
- ca reală şi obiectivă: Ochii mi se deschid umezi, şi sînt împăcat / Ca fîntînile din imperiul
lutului (L. Blaga) ş.a.
- ca dorită: Culcă-mi-te trîndavă pe coarne, / Fă-te jugul meu de carne (T. Arghezi) ş.a.
b) o calitate cu care este implicat subiectul sau complementul în desfăşurarea acţiunii
verbale, calitatea reprezentînd o consecinţă, un efect al procesului indicat de verb (fiind posterioară
acestui proces): Nu vor să fie propuşi ca martori [...] la ceea ce se întîmplă (C. Petrescu); Iau
lumina drept aer şi mit / şi leagăn şi barcă (N. Stănescu); Călătorind pe malul furtunilor latine, / L-
am întîlnit, sol paşnic, pe-o stîncă de topaz (T. Arghezi) ş.a.
c) o calitate independentă de procesul indicat de verb şi anterioară acestui proces:
Dimineaţa am servit cafeaua fierbinte; I-a restituit cartea ruptă; S-a întors de la Chişinău
învingătoare.
d) o acţiune secundară, simultană cu acţiunea principală exprimată de verbul regent: Din
geamul tău gîndi-voi la trecut, / Privind în sus, la păsările sfinte (T. Arghezi); Dorina se trezi
tremurînd (M. Eliade) ş.a.
Rezumînd cele descrise mai sus, conchidem că elementul predicativ suplimentar prezintă,
sub aspect semantic, două variante de bază:
1. Elementul predicativ suplimentar nominal, expresie a însuşirii sau a calităţii subiectului
(complementului) privită în contextul desfăşurării acţiunii verbale (a se vedea a, b, c), exprimat prin
nume: substantive, adjective, pronume, numerale.
2. Elementul predicativ suplimentar verbal, expresie a implicării subiectului (complementului)
în dezvoltarea unei acţiuni secundare, simultană acţiunii verbului regent (a se vedea d),
exprimat, cu preponderenţă, prin gerunzii.
Aşadar, aceste variante semantice corespund modalităţilor deosebite de realizare a funcţiei de
element predicativ suplimentar.
Sub aspect formal, elementul predicativ suplimentar poate fi:
a) simplu: Toate pe-aici şi-au lăsat, / vestigii, pleoapele. / Unda îngroapă-le, /
Valul dezgroapă-le! (L. Blaga); Cîteodată mă pomenesc urlînd (M. Sorescu)
etc.
b) dezvoltat: Bine-ţi pare să fii singur, crai bătrîn fără de minţi, / Să oftezi dup-a ta
fată, cu ciubucul între dinţi (M. Eminescu); Pînă la urmă a scos portofelul şi
mi-a dat nişte bani, spunîndu-mi să nu mă jenez şi să-i primesc cu titlu de
împrumut, cînd o să am (M. Preda) ş.a.
c) multiplu: S-a rezemat pe braţul meu, caldă şi îngîndurată (C. Petrescu); Tristă
după un copac, pe cîmp / Stă luna palidă, pustie (G. Bacovia); În rînduri de
saci cu gura deschisă - / boabele să ţi le-nchipui: gălbii / sau roşii, verzi, sinilii,
aurii, / cînd pure, cînd pestriţe (L. Blaga); Cîteva clipe s-au privit tăcuţi şi
nemişcaţi, apoi a făcut un pas spre laiţă ş.a.
214