Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

213
cu sens lexical autonom (spre deosebire de verbele semicopulative). Pentru a stabili cu certitudine
statutul unui verb, trebuie să analizăm contextul în care acesta apare.
Cf. Ion a ieşit inginer şi Rochia a ieşit frumoasă.
În primul exemplu, a ieşi este sinonim cu a deveni şi este verb de legătură, iar inginer e
nume predicativ. În al doilea exemplu, a ieşi are independenţă semantică, iar frumoasă este element
predicativ suplimentar.
Astfel, este suficient ca verbul, pierzîndu-şi din conţinutul concret, să tindă spre
abstractizare şi ca accentul predicativ, care cădea iniţial, în aceeaşi măsură, pe ambii termeni, să se
condenseze numai pe al doilea, pentru ca acest verb să devină un semicopulativ (un element care nu
e lipsit de sens lexical, dar e lipsit de predicativitate), iar adjectivul să devină nume predicativ. Cf.
Fetiţa vine (ascultă, stă etc.) voioasă (EPS) şi Fetiţa este (pare, devine, rămîne etc.) voioasă (NP
din cadrul predicatului nominal) 151 .
4. Exprimările elementului predicativ suplimentar
Elementul predicativ suplimentar poate fi exprimat prin:
- Adjective de orice provenienţă: Din izvoare şi din gîrle / Apa sună somnoroasă (M.
Eminescu); Onoarea merge desculţă prin tăciunii aprinşi fără să-i pese dacă lasă urme (Gr.
Vieru); În fiecare amurg se întorcea oţelit, viaţa părea că i se supunea îmblînzită (C. Petrescu); Tot
satul îl ştie de minciunos; Şi toate gîndurile îi răsunau vlăguite, nesigure (M. Eliade); Anica a
intrat arţăgoasă (I. Druţă) ş.a.
- Substantive:
a) fără prepoziţii 152 : Alecsandri este numit secretar de stat la Postelnicie (V. Alecsandri);
Măria-sa nu vine voievod din mila necredincioşilor ismailteni (M. Sadoveanu) ş.a.
b) cu prepoziţie, printre care cele mai obişnuite sînt: ca, de, drept, cu ş.a.: Am declarat
tricolorul ca steag naţional (C. Petrescu); Dincoaci îndemnul firii trece de vină mare (Gr.
Alexandrescu); Gelozia apare atunci cînd îl consideri pe om drept proprietatea ta, drept un obiect
(Maximă) ş.a.
- Construcţii substantivale dezvoltate neanalizabile: Trenul se opri leneş, cu un fum
posomorît la fereastra unui compartiment de clasa întîia (I. Teodoreanu); Stătea pe hol cu mîna în
buzunar; Dănuţa a intrat cu zîmbetul pe buze; Îi vedeam picior peste picior; A intrat în auditoriu
cu căciula pe cap; Mergea cu pălăria pe-o ureche; Îi vedeam zilnic nas în nas ş.a.
- Pronume: De cînd ţi-am mărturisit prostia care-mi umblă prin cap, te văd alta (M.
Sadoveanu); L-am lăsat cît mine şi l-am găsit cît tine ş.a.
- Numerale: Era încredinţat de iubirea ei şi n-avea nici un motiv să n-o socotească întîia
(M. Sadoveanu); Colegii te consideră prima din clasă ş.a.
- Verbe sau locuţiuni verbale la gerunziu: Pe mulţi i-am văzut căindu-se de o vorbă spusă,
pe nimeni n-am văzut căindu-se pentru că a tăcut (Cugetări persane); M-a lăsat mama dormind, /
M-a găsit doina zicînd (Gr. Vieru); Ruinele se înălţau fumegînde (M. Eminescu); Tăindu-l pe două
potcoave / Calul meu saltă din bot fumegînd, / Ave mă-ntorc către tine eu, ave! / Soarele a izbucnit
peste lume strigînd (N. Stănescu); Am văzut caii luînd-o la goană ş.a.
- Verbe şi locuţiuni verbale la supin sau infinitiv: Acest fapt îl considerăm de necrezut;
Credeam pe americani de neînvins; Îi credeam a fi solidari cu noi; Acum întîiaşi dată vedem ideea
de unitate a se arăta; Îţi arăt cu jurămînt / Că a nu sta la cuvînt / Ş-a-ţi strica parola-ndată / Nu te
credeam niciodată (poeţii Văcăreşti) ş.a.
151 A se ţine cont şi de faptul că există situaţii cînd un verb, simultan, este predicativ şi semicopulativ. Cf. Dacă
nu ne vom hrăni cu Eminescu acesta, atunci vom rămîne în cultură mai departe înfometaţi (C. Noica).
152 Unii cercetători consideră aceste substantive, care îndeplinesc funcţia sintactică de element predicativ
suplimentar, ca fiind în cazul Nominativ, dat fiind faptul că nu sînt însoţite de prepoziţii (a se vedea [12, p. 490; 20, p.
286-289]. În opinia lui C. Dimitriu, aceste substantive sînt în cazul Acuzativ, pentru că ele arată semantic „calitatea
regentului” nominal, astfel încît prepoziţia / locuţiunea prepoziţională (ca, drept, în calitate de etc.), care există şi doar
nu se exprimă, poate fi oricînd introdusă în context, fără a schimba intenţia comunicativă a vorbitorului. Cf. S-a întors
doctoriţă şi S-a întors în calitate de doctoriţă [14, p. 1490].
213