Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

206
nu ştie; Nimic nu este mai sănătos decît a lucra; Cu excepţia unui tînăr, nu a
vorbit cu nimeni.
Raportul de subordonare de excepţie este echivalent ca sens cu un raport de coordonare
adversativă în frază, realizat cu ajutorul conjuncţiei coordonatoare adversative dar: Au vorbit toţi,
afară de Maria – Au vorbit toţi, dar n-a vorbit Maria.
Exprimările
Circumstanţialul de excepţie poate fi exprimat prin:
• substantive, pronume, numerale în cazul genitiv, precedate de perifrazele prepoziţionale
în afara, cu excepţia: Ion îmi inspiră încredere, cu excepţia momentelor cînd mă aflu
într-o stare depresivă.
• Substantive, pronume, numerale în cazul acuzativ, precedate de (în) afară de, exceptînd
(pe) sau de adverbele mai puţin sau decît 146 : I-am împrumutat multe cărţi, mai puţin
volumul Eminescu.
• Adverbe precedate de (în) afară de: În afară de azi, mai sînt zile.
• Adjective posesive în cazul acuzativ, precedate de prepoziţiile perifrastice în afara, cu
excepţia: Nimeni n-a obţinut succese atît de mari, cu excepţia mea.
• Verbe: În afară de a fi foarte corect cu cei din jur, mai are o sumedenie de calităţi
frumoase.
• Gerunziu: Exceptînd/excluzînd cîteva categorii sociale, toţi cetăţenii plătesc taxe.
Confuzii
A nu se confunda complementul de excepţie cu:
* complementul circumstanţial de mod comparativ: Am cules un coş de cireşe mai
coapte decît vişinele (CM); N-a adus alte fructe decît vişinele (Circumsntaţialul de
excepţie);
* CD: N-am cumpărat decît cărţi;
* CI: Nu i-au spus decît lui;
* C de agent: Nu este apreciat decît de ai lui.
Confuzia este exclusă, dacă avem în vedere faptul că acest complement are o dublă
dominare – regentul şi termenul excerptat.
Complementul de excepţie are o topică relativ liberă – cu preferinţă totuşi pentru
antepunerea complementului de excepţie şi se desparte prin virgulă.
Circumstanţiala de excepţie
Circumstanţiala de excepţie este subordonata circumstanţială care îndeplineşte funcţia de
complement circumstanţial de excepţie pe lîngă un verb (locuţiune verbală), cu formă afirmativă
sau negativă, din propoziţia regentă, exprimînd un raport de excepţie faţă de propoziţia ei regentă
(de aici şi ideea de opoziţie): Afară că am văzut oraşele Moldovei, eu n-am cunoscut nimic; Să nu
faci altfel, decît cum te-am învăţat; N-a stat mult la gînduri spre a vedea că alta nu-i rămîne decît
să spele degrabă putina (I. L. Caragiale); N-am văzut pe altcineva decît pe cine ştiam că te
interesează; Pe toţi i-ai avut în vedere (locuţiune verbală), cu excepţia celor trădători.
Circumstanţiala de excepţie se referă întotdeauna la o anumită parte de propoziţie (sau
componentă a acesteia) din regentă:
- Cu referire la subiect (exprimat printr-un pronume nehotărît sau negativ: altcineva, altceva,
vreunul, vreuna, mulţi, toţi, fiecare, oricine – nici unul, nimeni, nimic): Altcineva nu
putea face asta decît cine avea pică pe el; Toţi s-au acomodat situaţiei, în afară de cei ce au
venit de curînd; Nimic altceva nu se reţine, decît ceea ce este necesar.
- Cu referire la predicatul verbal însoţit de complementul direct al lucrului: Nu face altceva,
decît priveşte televizorul; N-are de gînd altceva, decît să-i telefoneze; N-are în vedere nimic,
decît să-i spună tot ce crede în faţă.
146 Pseudoadverb emfatic restrictiv.
206