Limba romÃ¢nÄ contemporanÄ. Sintaxa - Biblioteca ÅtiinÅ£ificÄ a ...

More documents

Recommendations

Info

SINTAXA ŞI OBIECTUL EI DE STUDIU Gramatica se elaborează conform textelor şi nu textele conform gramaticii. Acest lucru trebuie să-l aibă în vedere şi cei care fac gramaticile, dar şi cei care scriu texte (C. Tsatsos) 1. Nivelul sintactic 2. Obiectul sintaxei 3. Istoricul studiilor de sintaxă 4. Legătura sintaxei cu alte discipline lingvistice şi nelingvistice Bibliografie Gramatica limbii române. Enunţul. Vol. II, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005. Gramatica limbii române. Vol. II, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1966. Limba moldovenească literară contemporană, Sintaxa, Chişinău, Lumina, 1987. Gh. Constantinescu-Dobridor, Sintaxa limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1998. C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi, Editura Institutul European, 2002. V. Guţu Romalo, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1973. I. Iordan, Vl. Robu, Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978. D. Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, Polirom, 2000. R. Nagy, Sintaxa limbii române actuale, Institutul European, 2005. S. Stati, Teorie şi metodă în sintaxă, Bucureşti, Editura AR, 1967. S. Stati, Elemente de analiză gramaticală, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1972. M. Timofte, Actualitatea sintaxei româneşti „clasice moderne”, Iaşi, 2005, p. 65-151. Ecaterina Creţu Toderiţă, Unităţi, raporturi şi funcţii sintactice în limba română, Iaşi, Demiurg, 2004, p. 7-13. E. Tambă Dănilă, Vechi şi nou în sintaxa limbii române, Iaşi, Demiurg, 2004, p. 15-28. M. Secrieru, Nivelul sintactic al limbii române, Partea I, Unităţi sintactice. Funcţii sintactice, 2005, p. 5-10. G. Lyons, Introducere în lingvistica teoretică, Bucureşti, ed. Ştiinţifică, 1995. Бирвиш Манфред, Семантика // Новое в зарубежной лингвистике, М. 1981. A. Martinet, Elemente de lingvistică generală, Bucureşti, 1970. 1. Nivelul sintactic După cum se ştie, limba constituie un sistem în cadrul căruia funcţionează mai multe subsisteme interrelaţionate, încît delimitarea netă a unora dintre ele devine o operaţie dificilă, întrucît fiecare dintre ele are reflexe şi corespondenţe în celelalte. Dat fiind faptul că ansamblul unităţilor de acelaşi fel defineşte un nivel, iar ansamblul nivelelor defineşte o ierarhie, în organizarea de sistem a limbii, fiecare nivel se dezvoltă din cel anterior, pe care 2
şi-l include. Cele mai generale sînt nivelul fonematic, inclus de toate celelalte (morfematic, lexical, sintactic), pe care le materializează, şi nivelul sintactic, care le include pe toate celelalte. Aşadar, nivelul sintactic ocupă o poziţie privilegiată, de superioritate, întrucît implică celalte nivele (fonologic, morfologic, lexicla şi semantic) şi se fundamentează pe ele. Cu originea în nivelele morfematic şi lexical, nivelul sintactic reprezintă limba în procesul comunicării lingvistice. Din perspectiva statică, unitatea de bază a limbii este cuvîntul. În desfăşurarea raportului lume-gîndire-limbă, el denumeşte şi semnifică în mod izolat şi pasiv. Cuvîntul devine element activ, în procesul de comunicare lingvistică, numai prin dezvoltarea unei structuri sintactice. Din perspectiva dinamică, unitatea de bază a limbii în act (a vorbirii, în accepţia lui Saussure) este enunţul (unitate lingvistică a comunicării; unitate discursivă). Întemeindu-se pe caracterul denominativ şi semnificativ al cuvintelor şi pe sensurile derivînd din organizarea lor în sintagme, expresie a unei trepte superioare în desfăşurarea raportului realitate-gîndire-limbă, enunţul comunică. Pentru a exprima un gînd închegat şi clar nu e suficient să eşalonăm cuvintele la forma lor tip, aşa cum sînt prezentate în dicţionare - ca semne virtuale, ci trebuie să le folosim ca semne actuale. Să luăm, de exemplu, cuvintele: Ion, a citi, roman etc. Observăm că avem două substantive şi un verb. Înşirarea acestor cuvinte în această ordine dă o idee vagă despre ceea ce vrea să comunice vorbitorul. Cu toate acestea, ele nu constituie o comunicare, ideea fiind imprecisă, deoarece între cuvintele exprimate nu există nici un fel de legături. Toate trei sînt formate din sunete, fiecare îmbinare de sunete reprezintă un lexem. Cînd însă cuvintele date contracteză relaţii unele cu altele, forma lor se schimbă, ţinînd seama de anumite reguli (substantivul e la un anumit caz, verbul trebuie să fie la un anumit mod şi timp, să aibă numărul şi persoana în concordanţă cu substantivul la care se referă), şi astfel reuşesc să formuleze un gînd, să facă o comunicare - Ion citeşte un roman. Formele gramaticale căpătate de aceste cuvinte în urma atribuirii categoriilor gramaticale, le-au făcut informative. Ele au intrat în raporturi sintactice pentru a comunica. Drept consecinţă, numele de persoană a devenit subiect al acţiunii a citi, iar roman a devenit complement direct al predicatului din propoziţia dată. Desigur, că verbul-predicat citeşte constituie centrul diriguitor al tuturor relaţiilor gramaticale şi comunicative, întrucît prin categoria modului (indicativ), timpului (prezent) 1 şi persoanei (a III-a) se stabilesc relaţii cu toate cuvintele din propoziţie 2 . În unele cazuri, intonaţia – un mijloc de ordin fonetic – are rol de actualizator. Astfel, o unitate lexicală poate deveni unitate comunicativă datorită intonaţiei: Trenul! Ajutor! (vezi § Rest de propoziţie). În baza celor menţioneate mai sus, ne-am convins, o dată în plus, de justeţea afirmaţiei lui Mannfred Bierwis, precum că „o limbă nu comunică nimic prin cuvinte luate separat de unităţile sintactice combinatorii, relaţionale”, de aceea la identificarea conţinutului adecvat al oricărui enunţ „e necesar neapărat să se ştie nu numai semnificaţia elementelor lui lexicale, dar şi modul de corelaţie între ele” 3 . Prin urmare, putem afirma cu certitudine că propoziţia obţinută este un enunţ, o informaţie inteligibilă, şi, totodată, 1 Ca un mesaj să capete viaţă, el trebuie plasat într-un spaţiu temporal. 2 Categoria modului, timpului şi persoanei la nivel sintactico-funcţional au evoluat în categorii gramaticale ale predicatului – indicii predicativităţii. 3 Бирвиш Манфред, Семантика // Новое в зарубежной лингвистике, М. 1981, p. 178 3
Page 1: UNIVERSITATEA DE STAT “A. RUSSO
Page 5 and 6: Morfologia ne prezintă structura,
Page 7 and 8: limbă şi dialecica dintre ele în
Page 9 and 10: 25). De exemplu, e fapt verificat c
Page 11 and 12: UNITĂŢILE SINTACTICE Unul din asp
Page 13 and 14: a) sintagma este cea mai mică unit
Page 15 and 16: căruia propoziţiile se deosebesc
Page 17 and 18: Prin prezentarea şi comentarea ace
Page 19 and 20: 2. Modalitatea subiectivă: se red
Page 21 and 22: judecată pozitivă şi propoziţii
Page 23 and 24: PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE 22 1. Noţ
Page 25 and 26: Funcţia sintactică este un adaos
Page 27 and 28: - articole neaglutinate cu partea d
Page 29 and 30: De asemenea, predicatul, spre deose
Page 31 and 32: • Părţi de propoziţie anticipa
Page 33 and 34: eunirii unor propoziţii. Ea s-a de
Page 35 and 36: Notă: În gramatica din ultimul ti
Page 37 and 38: cumulative etc. Cf. Te îmbeţi de
Page 39 and 40: Aproape toate propoziţiile subordo
Page 41 and 42: TEXTUL Textul, ca unitate sintactic
Page 43 and 44: tipuri de substitute se numesc subs
Page 45 and 46: CLASIFICAREA PROPOZIŢIILOR DUPĂ C
Page 47 and 48: general doar prin participarea afec
Page 49 and 50: se întreba, a interoga, a afla, a
Page 51 and 52: RAPORTURILE SINTACTICE 1. Conceptul
Page 53 and 54:
2. Numărul şi caracteristicile ra
Page 55 and 56:
• raporturi homoplane, manifestî
Page 57 and 58:
Acordul lexical (semantic, logic) i
Page 59 and 60:
Coordonare copulativă. Conţinutul
Page 61 and 62:
care există încă un “predicat
Page 63 and 64:
Conclusiva se desparte prin virgul
Page 65 and 66:
) recţiune indirectă (prepoziţio
Page 67 and 68:
terenul limbii române printr-un an
Page 69 and 70:
2. În raportul apoziţional cei do
Page 71 and 72:
O situaţie specifică cu preponder
Page 73 and 74:
veacuri / Stele-mi scînteie pe lac
Page 75 and 76:
Nişte muncitori caută întreprind
Page 77 and 78:
PREDICATUL 1. Predicatul. Noţiuni
Page 79 and 80:
• predicat nominal • predicat v
Page 81 and 82:
plecă (P. Ispirescu) [Forma răzg
Page 83 and 84:
Ca verb copulativ, a fi admite în
Page 85 and 86:
5. Valoarea predicativă a modurilo
Page 87 and 88:
(2) gerunziul dependent, folosit ca
Page 89 and 90:
89 Predicatul verbal compus 1. Defi
Page 91 and 92:
91 auxiliarele sînt desemantizate
Page 93 and 94:
93 prea frumoasă fată, // Ca marm
Page 95 and 96:
95 - PVC triplu modal - aspectual:
Page 97 and 98:
97 Notă: Din unele NP se obţine o
Page 99 and 100:
99 sintactic distinctiv (Ion trece
Page 101 and 102:
101 • interjecţii: Cu o asemenea
Page 103 and 104:
103 exprimă o caracteristică a nu
Page 105 and 106:
105 Topica şi punctuaţia PP stă
Page 107 and 108:
107 opoziţie cu predicatele tip re
Page 109 and 110:
109 ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECT
Page 111 and 112:
111 Din punctul de vedere al normel
Page 113 and 114:
113 formă flexionară a pronumelui
Page 115 and 116:
115 La o analiză superficială, î
Page 117 and 118:
117 buclează al său păr, / Altul
Page 119 and 120:
119 O perifrază adjectivală cu se
Page 121 and 122:
121 morfologizate ar dezmembra îmb
Page 123 and 124:
123 Notă: Subiectul inclus gramati
Page 125 and 126:
125 • Subiect logic este partea p
Page 127 and 128:
127 căzură odată cu venirea ploi
Page 129 and 130:
129 parte principală de propoziţi
Page 131 and 132:
Cine s-a fript cu ciorbă suflă ş
Page 133 and 134:
133 Merită să dai un ban pentru a
Page 135 and 136:
135 Notă: Acest cercetător admite
Page 137 and 138:
1. Definiţie, întrebări 2. Clasi
Page 139 and 140:
139 Coşbuc); S-arată-n deal, cu f
Page 141 and 142:
141 adjectival (mai ales că poate
Page 143 and 144:
143 2. Se izolează un atribut expr
Page 145 and 146:
145 B. Coordonarea. Identitatea sin
Page 147 and 148:
147 * Pronume 130 : Ea, o doamnă b
Page 149 and 150:
149 * simplă (o parte de vorbire c
Page 151 and 152:
151 Propoziţia apozitivă stă num
Page 153 and 154:
153 ogorul etc.), un verb ca a fi v
Page 155 and 156:
155 Reguli de utilizare a lui pe î
Page 157 and 158:
157 - substantiv comun articulat de
Page 159 and 160:
159 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLE
Page 161 and 162:
161 4. Topica şi punctuaţia Propo
Page 163 and 164:
163 complementul intern al verbelor
Page 165 and 166:
165 În legătură cu informaţia s
Page 167 and 168:
167 Corespondenţa dintre propoziţ
Page 169 and 170:
169 * verbe la toate modurile şi t
Page 171 and 172:
171 stătea în cale (de ce s-a lov
Page 173 and 174:
173 COMPLEMENTUL DE AGENT 1. Defini
Page 175 and 176:
175 ei? sau de către ei?). Anulăm
Page 177 and 178:
1. Definiţie, caracterisitici. Con
Page 179 and 180:
179 COMPLEMENTUL COMPARATIV 1. Defi
Page 181 and 182:
1. Noţiuni generale. 2. Circumstan
Page 183 and 184:
183 • Interjecţii predicative: H
Page 185 and 186:
185 Prepoziţiile şi locuţiunile
Page 187 and 188:
187 Confuzii A nu se confunda circu
Page 189 and 190:
189 Atunci cînd e exprimat prin pr
Page 191 and 192:
191 Clasificări Sub aspect semanti
Page 193 and 194:
193 CIRCUMSTANŢIALUL INSTRUMENTAL
Page 195 and 196:
195 (ceea) ce priveşte, cît prive
Page 197 and 198:
197 de felul de, cu, pînă, la etc
Page 199 and 200:
199 adevărată, ştirea asta n-o c
Page 201 and 202:
201 Circumstanţialul de opoziţie
Page 203 and 204:
203 - o acţiune ireală negativă
Page 205 and 206:
205 - Pronume relative: cine, ce c
Page 207 and 208:
207 - Cu referire la numele predica
Page 209 and 210:
209 1. Din istoricul problemei Afir
Page 211 and 212:
211 Cînd elementul predicativ supl
Page 213 and 214:
213 cu sens lexical autonom (spre d
Page 215 and 216:
215 6. Gradul de dependenţă a ele
Page 217 and 218:
217 interogative şi relative, el s
Page 219 and 220:
219 singur, aşteptam, resemnat un
Page 221 and 222:
221 Dubla valoare sintactică a uno
show all

Limba romÃ¢nÄ contemporanÄ. Sintaxa - Biblioteca ÅtiinÅ£ificÄ a ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

Limba romÃ¢nÄ contemporanÄ. Sintaxa - Biblioteca ÅtiinÅ£ificÄ a ...