Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

199
adevărată, ştirea asta n-o cred!; Chiar rugat, n-a venit; nu mai poate să se descurce; Şi chiar mort,
oasele mele se vor bucura...de isprăvile tale (P. Ispirescu).
b) deşi, în calitate de conjuncţie subordonatoare poate marca subordonarea doar la nivelul
frazei, de aceea în toate contextele date avem de-a face pricipial cu resturi de propoziţii
circumstanţiale concesive: Ea răsufla adînc, deşi [face acest lucru] încet; Felix, deşi [se afla] la
începutul studilor, înţelese. Cf. şi O văzurăm atît de frumasă, deşi palidă (C. Negruzzi); Ea răsufla
adînc, deşi încet (M. Eminescu).
Propoziţia circumstanţială concesivă
Propoziţia circumstanţială concesivă detemină toate speciile regentului verbal, avînd ca
semnificant ontic concesia. La fel ca circumstanţialul concesiv, concesiva reprezintă un determinant
facultativ al regentului, fiind comuntabilă cu zero într-o comunicare minimă stabilită. Cf. Eu [chiar
dacă] am, [chiar dacă] n-am clienţi acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din tîrg (I. L. Caragiale); Hai
în excursie, chit că n-a venit încă vacanţa.
Conective
Circumstanţiala concesivă poate fi introdusă în frază prin:
• conjuncţiile sau locuţiunile conjuncţionale deşi, chiar de, chiar dacă, cu toate că, măcar că,
indiferent dacă, de, dacă, batîr că. Cf. Cu toate că îşi păstrase prezenţa de spirit, sufletul îi
era complet răvăşit; Calul, de e cu patru picioare, şi tot se poticneşte.
• Adeverbele relative cînd, (de) cum, oricum, , oricînd Cf. Şi cumu-I de păcătoasă, tot se ţine
de frumoasă; Orice ai face, te iubesc.
• pronume şi adjective pronominale nehotărîte oricare, orice, oricine Cf. Oricare i-ar fi fost
alegerea, rămîne fiica mea.
Notă: Există şi concesive juxtapuse: Privitor ca la teatru / Tu în lume să te-nchipui. / Zică
toţi ce vor să zică, / Treacă-n lume cine-o trece; / Ca să nu-ndrăgeşti nimică, / Tu rămîi la toate
rece. (M. Eminescu).
Topica şi punctuaţia
Circumstanţialul concesiv are topică liberă, ca, de altfel, orice circumstanţial.
Indiferent de poziţia lui faţă de regentul său, concesivul se desparte întotdeauna prin pauză, iar,
grafic, prin virgulă.
Confuzii
A nu se confunda circumstanţialul concesiv cu alte tipuri de complemente.
Cf. Ajutîndu-l cu sfatul, tot nu s-a cuminţit (circumstanţial concesiv); Trecînd pe potecă, a
auzit un zgomot (CT); Tuşind prea tare, l-a deşteptat (Ccauzal); Învăţînd mereu, ştii (Ccondiţional).
În calitate de dezambiguizator ar putea servi corelativele totuşi / tot.
CIRCUMSTANŢIALUL SOCIATIV
Circumsntanţialul sociativ este partea secundară de propoziţie care în general determină un
regent de gradul I (verb, adjectiv, interjecţie – deci nu adverb) şi un regent de gradul II (subst.,
pron., numeral întrebuinţat pronominal) şi indică 145 cine sau ce însoţeşte (ca „asociat”), în
desfăşurarea acţiunii sau în legătură cu caracteristica determinată, partea de propoziţie la care se
face referire. El răspunde la una din întrebările cu cine? cu ce? Fără cine? cu cîţi? cu al cîtulea?
Cu a cîta? Împreună cu cine? dimpreună cu cine? laolaltă cu cine? la un loc cu ce? Cu tot cu ce?:
Mama a plecat la ţară împreună cu sora mea cea mică; Zilele de iarnă au venit cu ninsori mari şi
geruri cumplite; Au distrus casa cu fundaţie cu tot; Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe
la un loc cu o vadră de apă dulce şi cu una de miere (I. Creangă); Se duc cu combinele la secerat;
A plecat la un loc cu tatăl; Să nu veniţi fără ai voştri.
circumstanţial.
145 Prin referire la „numele-regent” de gradul al doilea cu diverse funcţii sintactice (subiect, complement,
199