Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

197
de felul de, cu, pînă, la etc., precum şi adjective propriu-zise cu sens cantitativ (mult, puţin etc.): Te
aştept (de) două ore; A mers mulţi kilometri; Mercurul termometrelor va urca pînă la douăzeci de
grade.
b) numerale întrebuinţate pronominal: De trei ori împinseră şi prăvăliră pe turci şi de trei ori
fură respinşi înapoi (N: Bălcescu); Joace unul şi pe patru / Totuşi tu ghicivei chipu-i (M.
Eminescu); Munceşte îndoit.
c) adverbe (sintatice, perifrastice) prin care se exprimă cantitatea (mult, puţin, destul, de
multe ori, în multe rînduri etc.): De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare (I. Creangă).
Propoziţia circumstanţială de măsură
Propoziţia circumstanţială de măsură reprezintă realizarea tipică a circumstanţialului cantitativ
la nivel de frază. Din punctul de vedere al semantismului şi al mărcilor jonctive subordonatoare,
aceste propoziţii sînt o clasă neomogenă.
Sub aspect semantic, propoziţia circumstanţială de măsură se clasifică în:
* Propriu-zisă corespunde complementului circumstanţial de măsură: Vorbeşte cît
vrea; Grădina lui e mare cît o arată împrejurimile; A mers înainte cît nu a întîlnit
obstacole; Hai cît am mers şi ieri şi pe urmă ne oprim; Tace oricît vrea.
* Progresivă (foarte rar întrebuinţată în limba română şi numai de vorbitorii cu un
anumit grad de cultură) este propoziţia secundară/subordonată care determină un verb
şi arată măsura creşterii acţiunii exprimate de derminat: Omul îmbătrîneşte pe măsură
ce se adaugă anii; Şi cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămureşte, / Cu-atît
valurile apei, au-atît ţărmul parcă creşte. (M. Eminescu).
Topica şi punctuaţia
Cantitativul poate fi atît antepus, cît şi postpus. Indiferent de topică însă, solidaritatea
circumstanţialului cu regentul său e foarte ridicată, fapt reflectat în absenţa pauzelor şi a virgulei.
Confuzii:
A nu se confunda circumstanţialul cantitativ cu :
* circumstanţialul e timp şi cel de loc care indică dimensiuni temporale sau spaţiale: A
dormit mult; A dormit zece ore.
* numele predicativ: Terenul are 10 metri (CC)// Terenul e de 10 metri (NP).
* o serie de construcţii ce au ca regent un adjectiv sau un adverb fără mărci comparative,
care pot fi interpretate fie ca circumsntanţiale cantitative, fie drept complemente comparative. Cf.
Mare cît un munte; Repede cao săgeată, Negru ca pana corbului.
Circumstanţanţialele cu dependenţă dublă
Complementele date au regenţi de grade diferite: unul verbal (verb, adjectiv, adverb,
interjecţie) – de gradul I, care justifică încadrarea acestor determinări la circumstanţiale, altul
nominal (substantivul şi substitutele sale) – de gradul al doilea, care depind, într-un fel sau altul, de
regentul de gradul I.
CIRCUMSTANŢIALUL CONCESIV
Circumstanţialul concesiv - puţin frecvent în limba română - este partea secundară de
propoziţie care, în general, determină atît un „regent” de gradul I (verb, adjectiv, interjecţie, adverb)
şi un regent de gradul II (substantiv, pronume, numeral întrebuinţat pronominal) şi arată cine sau ce
era de aşteptat să împiedice realizarea acţiunii sau a caracteristicii determinate, dar nu o împiedică.
Aşadar, circumstanţialul concesiv arată obiectul sau situaţia care ar fi fost de aşteptat să
împiedice realizarea unei acţiuni sau manifestarea unei calităţi, dar care, în realitate, nu le-a
împiedicat (de aici ideea de concesie) şi răspunde la una din întrebările: în ciuda cărui fapt? în
197