Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

196
privire la, din partea, în legătură cu, referitor la etc.): Nu dă importanţă relativ la ce zic
ei; Mă aşteptam la asta din parte cui îşi manifestase nemulţumirea; Cît pentru ce-a
vorbit el, nu-ţi face griji.
• Pronume nehotărîte cu funcţie de relaţie: oricare, oricine, orice (precedate de prepoz.) şi
cîte (precedată de prep. din, după sau pe): Pentru oricine călătoreşte, trebuie să
cunoască regulile circulaţiei; Referitor la orice se zvoneşte, are cîte ceva de spus; Este
foarte limpede, pe cît se vede.
• Conjuncţii subordonatoare sau locuţiuni conj.: dacă, de, după cum: Să probăm rochia,
dacă (de) ne vine bine; Este un om rău, după cum se comportă.
Notă: Circumstanţiala consecutivă poate rămîne nemarcată de un conectiv subordonator,
fiind juxtapusă. Cf. Aş lua seara / Luna, de somn / Ca pe-o pastilă, / Atît de mare e /
Neodihna mea. (M. Sorescu).
Topica şi punctuaţia
Circumstanţialul de relaţie stă, de obicei, (într-o topică neafectivă), după regent şi nu se
desparte prin virgulă de acesta. Într-o topică afectivă, poate sta însă înaintea regentului, accentul în
frază căzînd pe el: Referitor la întîrziat, nu pot adăuga nimic.
Circumstanţiala de relaţie, aşezată după propoziţia regentă, nu se desparte prin virgulă de
aceasta; cea aşezată înaintea propoziţiei regente se desparte prin virgulă de regenta ei.
Contragerea
S-a evidenţiat în ceea ce ţine de literatură > S-a evidenţiat în legătură cu literatura;
Cît pentru cei ce pleacă azi, vom pregăti cele necesare > Cît priveşte plecarea unora, vom
pregăti cele necesare.
CIRCUMSTANŢIALUL DE MĂSURĂ (CANTITATIV)
Circumstanţial de măsură este partea secundară de propoziţie care determină un verb, un
adjectiv, un adverb sau o interjecţie şi arată măsura / cantitatea care priveşte acţiunea sau
caracteristica determinată. Cf. Citeşte mult; Sticla are doi metri; El se înalţă de trei suliţi pe
cereasca mîndră scară (V. Alecsandri); Trenul a întîrziat 20 de minute; A cumpărat un cablu lung
de doi metri; Ea merge înainte cu doi paşi; Hai încă doi kilometri şi apoi facem popas.
Aşadar, circumstanţial de măsură exprimă o cuantificare, o caracterizare cantitativă - în
termeni globali sau prin raportare la unităţi de măsură - a unei predicaţii semantice. Această funcţie
sintactică a fost recent delimitată de specialişti în inventarul funcţiilor sintactice, fiind obligatorie în
anumite contexte şi facultativă în altele.
Regenţii
Elemente regente pentru un circumstanţial de măsură pot fi:
• un verb sau o locuţiune verbală: Stofa costă o mie de lei. O rămîi, rămîi la mine, / Te iubesc
atît de mult! (M. Eminescu);
Notă: Există verbe care cer actualizarea obligatorie a unor circumstanţiale cantitative: a
cîntări, a valora, a măsura, a se întinde ş.a.
• Un adjectiv: Un gard lung de un kilometru împrejmuieşte acea casă.
• Un adverb: Mergi în urmă cu un metru.
Exprimări
Circumstanţialul de măsură se exprimă prin:
a) substantive care indică unităţi de măsură a timpului (secundă, minut, oră, săptămînă etc.), a
spaţiului (milimetru, centimetru etc.), a greutăţii (gram, kilogram etc.) ş.a. însoţite, de obicei, de
adjective numerale cardinale ce arată numărul unităţilor respective, precedate sau nu de o prepoziţie
noţionale la cele nenoţionale o constituie desemantizarea cuvintelor noţionale (cf. faţă (subst.) – în faţa (loc. prepoz.);
deasupra (adv.) – deasupra (prep.) şi dacă în „structurile” date verbul priveşte s-a desemantizat, atunci trebuie să
admitem şi că fostele propoziţii, care erau îmbinări libere de cuvinte (cînd în ceea ce priveşte şi cît priveşte acceptau un
compelement direct (mă, te etc.), dar – în aceeaşi structură – un complement de relaţie.
196