Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

194
Conectori
Prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: cu, din, dintru, după, fără, la, prin, printru, cu
ajutorul, prin intermediul, prin bunăvoinţa etc. Cf. Se apărau cu ghiarele şi cu dinţii;
Topica şi punctuaţia
Circumstanţialul instrumental, în cazul realizărilor nonpropoziţionale e plasat, cu
preponderenţă, după regent. Pentru emfază însă, el poate fi plasat şi înaintea regentului – situaţie în
care se desparte prin pauză şi deci prin virgulă. Cf. Moş Iordache dădu, cu vorbe anumite, cel din
urmă îndemn cailor (M. Sadoveanu).
Confuzii
Circumstanţialul instrumental poate avea nuanţe apropiate de alte circumstanţiale:
• Eu cu tine fac avere. (CI, dacă are sensul „prin intermediul tău”) / / Eu cu tine fac avere.
• Circumstanţialul instrumental poate avea nuanţă cauzală: Toate s-au întîmplat datorită ţie. Am
întîrziat datorită aglomeraţiei (structurile cu datorită nu sînt recomandabile pentru
circumstanţialul cauzal).
CIRCUMSTANŢIALUL DE REFERINŢĂ
(DE LIMITĂ, RELAŢIONAL)
Circumstanţialul de referinţă reprezintă o determinare, în general, facultativă a regentului,
arătînd la cine sau la ce se limitează acţiunea sau caracteristica determinată sau perspectiva din care
este privită acţiunea sau caracteristica.
În funcţie de raportul exprimat, circumstanţialul de referinţă îmbracă două aspecte:
* unele structuri ale sale arată obiectul la care se limitează acţiunea verbului (locuţiunii) sau
calitatea exprimată de adjectiv şi sînt precedate de prepoziţiile cu, de, din, după, în şi la (acuzativ),
asupra (genitiv) sau de locuţiunile prepoziţionale: cu privire la, în legătură cu, referitor la, cît
despre, cît pentru, cît priveşte, în (ceea) ce priveşte, din punct de vedere, în materie de, în privinţa
etc.: Este un bărbat mic de statură; Copilul e priceput la exerciţii; Cît priveşte termenul, el va fi
respectat; Este slab dezvoltat din punct de vedere fizic.
* alte structuri arată obiectul din al cărui punct de vedere este emisă comunicarea din restul
propoziţiei. Ele sînt precedate de prepoziţiile după, pentru (acuzativ), conform, potrivit (dativ), sau
de locuţ. despre partea, după părerea, din punctul de vedere (genitiv), în (ceea) ce priveşte
(acuzativ): Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierţi (M. Eminescu); Întrecea mai pe toţi
băieţii şi din carte, dar şi din nebunii (I. Creangă); Cît pentru scrisoare, nu-ţi face nici o grijă; Din
partea lui Marius, lucrurile stau altfel; Cu privire la cei doi, nimeni nu are dreptate; Potrivit
acestora, ar trebui să revedem programul; Din punctul nostru de vedere, nu trebuie modificat
nimic; De harnic, e harnic.
Notă: Circumstanţialul de referinţă poate anticipa uneori un subiect sau un compelement
(direct sau indirect), nemailimitînd obiectul la acţiune sau calitate, ci întărind, accentuînd partea de
propoziţie anticipată: Cît despre colegul meu, el nu mai este un copil; Cît despre Dana, ei nu-i
place această rochie. Alteori, el anticipează un nume predicativ sau un predicat verbal, constituin
un fel de corelativ al conjuncţiei coordonatoare adversative dar, care leagă cele două propoziţii
principale din frază, şi arătînd, în acelaşi timp, că acordul vorbitorului se limitează la prima dintre
cele două propoziţii principale coordonate: De frumoasă, este frumoasă, dar este cam scundă.
Din punct de vedere semantic, circumstanţialul de referinţă nu este un constituent
facultativ, ci restrînge/limiteată sfera predicaţiei. El priveşte întreaga structură propoziţională şi este
izolat sintactic.
Exprimări
Trebuie de relevat faptul că circumstanţialul de referinţă este o clasă sintactică puţin unitară
în ce priveşte posibilităţile de realizare înregistrate:
• substantiv sau substitut însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile, grupări cvazilocuţionale - în, la,
ca, de, din , după, în ale, apropo de, cu privire la, în legătură cu, în materie de, legat de, în
194