Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

193
CIRCUMSTANŢIALUL INSTRUMENTAL 141
Circumstanţialul instrumental arată mijlocul sau instrumentul (lucru, fiinţă sau proces) prin
care se realizează acţiunea şi răspunde la una din întrebările: cu ce? după ce? fără ce? în ce? la ce ?
prin ce? datorită (graţie, mulţumită) cui? cu ajutorul cui? prin mijlocirea cui? prin intermediul
cui? Cf. Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe / fiul cerului albastru / Şi-al iluziei deşerte
(M. Eminescu).
Circumstanţialul instrumental s-a desprins din sfera complementului indirect şi este relativ
bine reprezentat în limba română.
Regenţii
Elemente regente pentru un circumstanţial instrumental pot fi:
• un verb sau o locuţiune verbală: De-i suna din corn o dată, / Ai s-aduni Moldova toată (M.
Eminescu); Ca să-mi fac sfînta dreptate / Cu cea ghioacă de pe spate (V. Alecsandri);
• Un adjectiv de provenienţă participială sau derivate cu sufixul – bil: Exprimabil prin imagini,
visul te copleşeşte.
• Un adverb:
• O interjecţie: Iar el zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră (I. Creangă);
Exprimări
Un circumstanţial instrumental poate fi exprimat prin:
• Substantive sau substitute în acuzativ, precedate de prepoziţiile cu, prin, din, în, după, la : Ai
provocat cearta prin comportamentul tău; Dară după asta îşi puse şi el puterile şi zicea din
fluier nişte doine de te adormea (P. Ispirescu); Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr şi ferice, /
Ce din frunte îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice, / Ce cu banul povesteşte – veselul Alecsandri
(M. Eminescu); Am trimis-o prin cineva (I. L. Caragiale);
Notă: Unele verbe agentive conţin instrumentalul în matricea lor semantică – a grebla, a
mobila, a secera, a mătura, a ciocăni ş.a.- de aceea nu admit pe lîngă ele un instrumental
lexicalizat. În alte situaţii, circumstanţialul instrumental construit cu prepoziţia cu intră în structura
unor locuţiuni vebale: a arunca cu praf în ochi, a da cu barda, a da cu gura, a da cu mătura, a da
cu piciorul, a da cu puşca, a trage cu urechea etc.
• Substantive sau substitute în genitiv, precedate de locuţiunile prepoziţionale: prin
interrmediul, prin mijlocirea, cu ajutorul, pe spinarea, pe baza, în virtutea: Asemenea
tuturor, ei au privirea îndreptată înăuntru şi nu în afară şi se descriu pe sine prin intermediul
realităţii. (I.Gheţie); M-am angajat cu ajutorul dumnealui.
• Substantive sau substitute în dativ, precedate de prepoziţiile mulţumită, datorită, graţie:
Recolta s-a dezvoltat datorită ploilor.
• Verbe la moduri impersonale - la gerunziu, infinitiv, supin: Trăieşte din cerşit; A început prin
a prezenta argumentele pro; A slăbit făcînd sport.
• Pronume: Din ce trăiesc; Am trimis-o prin cineva (I. L. Caragiale);
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ INSTRUMENTALĂ
Propoziţia circumstanţială instrumentală este propoziţia care corespunde circumstanţialului
de mijloc/instrumental la nivelul frazei. Cf. Masa pregătită cu ce aveau în casă a fost foarte bună;
Se află în frunte mulţumită oricui a vrut „schimbare”; Hai cu ce găsim, căci nu avem de ales. A
promovat graţie cui l-a sprijinit.
141 C. Dimitriu preferă pentru denumirea acestui complement termenul de circumstanţial de mijloc, care i se pare
„mai avantajos decît acela de instrumental, datorită semantismului lui mai puţin rigid: faţă de instrumental, care vizează
prin excelenţă „realităţii” materiale animate (Scriu cu pixul, Străbat distanţe mari cu ahutorul maşinii etc.), de mijloc
trimite la orice fel de „realităţi”, atît materiale inanimate (bate cu biciul etc.) sau animate (trimite scrisoarea printr-un
amic etc.), cît şi materiale (bătrînii trăiesc prin amintiri etc.).
193