Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

191
Clasificări
Sub aspect semantic, circumstanţiala de condiţie se grupează în:
Circumstanţiala condiţională poate reda o ipoteză, pe care vorbitorul o prezintă ca sigură,
posibilă (realizabilă) sau imposibilă (ireală):
1) Se consideră condiţională sigură cea introdusă prin verbe regente la indicativ. Cf. Dacă nu ţi-i
drag, degeaba depune eforturi.
2) Condiţionala este realizabilă, dacă redă un proces codificat prin conjunctiv sau condiţional
prezent: Cînd ai crede tot ce-ţi spune, ai fi foarte dezamăgit.
3) Condiţionala este ireală cînd redă un proces nerealizat în momentul enunţării, prin intermediul
formelor de condiţioal perfect. Cf. Dacă aş fi aflat acestea, ţi-aş fi spus.
Topica şi punctuaţia
Circumstanţialul condiţional are topică, în general, liberă faţă de regent. Totuşi există unele
restricţii şi preferinţe de topică în funcţie de conjuncţiile care le introduc. Bunăoară, cele introduse
prin dacă de obicei sînt antepuse. Prezenţa pauzei şi a virgulei depinde de felul condiţionalelor,
adică de gradul de legătură cu regenta – sînt prototipice sau metadiscursive. Cf. Aş pleca, dacă nu
mai ai nimic de spus.// Aş pleca dacă nu mai ai nimic de spus./
Confuzii
A nu se confunda circumstanţialul condiţional cu:
* Circumstanţialul sociativ cu aspect negativ (construite cu prepoziţia fără): Fără el,
n-aş putea să plec (CS); Fără el, nu m-aş descurca (CC); Doar fără tine viaţa nu ar
mai avea nici un rost (CS);
* Circumstanţial instrumental: Doar cu sacrificii, numai aşa s-ar îmbunătăţi viaţa
noastră;
* Complement indirect: S-ar bucura de venirea voastră;
* Circumstanţial temporal: Văzîndu-se zilnic în metrou, numai aşa s-au îndrăgit.
Sincretism semantic:
De te-ating, să feri în lături, / De hulesc, să taci din gură (M. Eminescu); Cînd m-aş potrivi eu
babei la toate cele, apoi aş lua cîmpii (I. Creangă) – se împletesc ideea de timp, de cauză şi de
condiţie.
CIRCUMSTANŢIALUL CONSECUTIV
(DE CONSECINŢĂ, REZULTATIV)
Circumstanţial consecutiv arată rezultatul, consecinţa, urmarea acţiunii sau calităţii şi
răspunde la întrebarea: care este consecinţa, urmarea, rezultatul faptului că? Cf. Se înţeleg de
minune; Tot mai port în viaţă ca la nuntă steagul / Şi-l mai joc în aer, de-a mai mare dragul
(Beniuc).
Circumstanţialul consecutiv s-a desprins din sfera complementului indirect sau a
circumstanţialului modal, fiind relativ bine reprezentat în limba română şi unanim acceptat doar la
nivelul frazei. La nivelul propoziţiei, el suscită controverse în literatura de specialitate. C. Dimitriu
consideră că acesta este denumit „nepotrivit” în gramatici (Cf. Gh. Constantinescu-Dobridor)
„consecutiv” şi este foarte slab reprezentat în limba română (preferîndu-se folosirea propoziţiei
echivalente 140 ). Consecutivul nu face parte din structura tematică a verbului, funcţionînd ca un
mijloc suplimentar de redare a unei aprecieri graduale superlative.
140 Unii cercetători consideră că circumstanţialul consecutiv se realizează doar la nivelul frazei, concretizat în
propoziţia circumstanţială consecutivă. Drept argument servindu-ne şi exemplele: de minune, de-a mai mare dragul, deo
frumuseţe, de nerecunoscut, la disperare etc. sînt de fapt nişte perifraze adverbiale ce exprimă ideea de superlativ
„foarte bine”, „foarte frumos” etc. Cf. M-a mişcat pînă la lacrimi (= „foarte mult”). Rezultă că aceste părţi de propoziţie
sînt nişte circumstanţiale modale (C. Dimitriu, p. 1252, 1419, 1439). În unele cazuri există totuşi excepţii: Lucrează
191