Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

189
Atunci cînd e exprimat prin propoziţie, cauzala se va izola dacă va apărea corelativul. Cf. Atunci
la ce bun sînt slujitorii şi monarhii, dacă nu cunosc măcar atîta lucru? (M. Sadoveanu).
În general, cauzala se desparte sau nu prin pauză, iar grafic prin virgulă în funcţie de importanţa
acordată de vorbitor. Cf. Nu a răspuns la telefon, pentru că nu e acasă. // Nu a răspuns la telefon
pentru că nu e acasă, nu pentru că ar fi supărată.
CIRCUMSTANŢIALUL DE SCOP
Circumstanţialul de scop arată scopul unei acţiuni şi răspunde la una din întrebările: în ce
scop? cu ce scop? Cf. A venit pentru învăţătură; Rotariul voia acum să taie uşorii, spre a ascoate
carul (I. Creangă). Funcţia de circumstanţial de scop reprezintă o determinare facultativă.
Regenţii
Elemente regente pentru un circumstanţial de scop pot fi:
• un verb sau o locuţiune verbală: Învăţăm pentru ridicarea nivelui de cunoştinţe; Am plecat
după materiale;
• verbe la moduri impersonale: Glumind ca să destindă puţin atmosfera, Ion a făcut şi mai rău.
• Un adjectiv: Fiind intransigent pentru a-i intimida pe ceilalţi a suferit eşec.
• Un adverb: S-a comportat urît pentru a crea o impresie proastă; Munceşte mult ca să poată
plăti datoriile.
• O interjecţie: Hai la cumpărături.
Exprimări
Un circumstanţial de scop poate fi exprimat prin:
• Substantive sau substitute în acuzativ, precedate de prepoziţiile pentru, după, la ş.a.: Am venit
la piaţă după cumpăprături; Am mers după ciuperci; Se pregătesc pentru examene. La ce să
măsuri anii ce zboară ce zboară peste morţi (M. Eminescu).
• Substantive sau substitute în genitiv, precedate de locuţiunile prepoziţionale în (cu) scopul,
în vederea, în favoarea, în beneficiul: Am învăţat în scopul obţinerii unei diplome.
• Verbe la infinitiv, la supin, gerunziu: Am venit spre a ne informa; Ne-a trimis la cules; Umbla
prin tîrg cerşind.
• Adverbe sau locuţiuni adverbiale: De aceea am plecat, ca să nu mă găsească nimeni; De ce
îmi vii? [cu ce scop] // Cf. De ce vii? [=din ce cauză] e circumstanţial de cauză. ş.a.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP
Propoziţia care corespunde, în principiu, circumstanţialului final, avînd aceiaşi termeni
regenţi şi indicînd finalitatea acţiunii, stării sau caracteristicii determinate. Cf. Mulţi durară, după
vrmuri, peste Dunăre vreun pod, / De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod: / Împăraţi pe
care lumea nu putea să-i mai încapă / Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămînt şi apă (M.
Eminescu).
Conective
Circumstanţiala de scop poate fi introdusă în frază prin:
• conjuncţiile: să, ca să, de, pentru ca să ş.a.
• locuţiunile conjuncţionale: cu scopul ca să, în ideea că, în vederea faptului că, în ideea să ş.a.
Topica şi punctuaţia
Circumstanţialul de scop are topică liberă, „mobilitatea”, fiind, de altfel, o trăsătură comună
tuturor circumstanţialelor. Totuşi există unele restricţii de topică în funcţie de conjuncţii care le
introduc: circumstanţialele cu să sînt întotdeauna postpuse regentului. Antepunerea emfatică
circumstanţialului de scop impune o pauză, marcată grafic prin virgulă. În postpunere, pauza nu e
admisă în cazul supinului şi al realizării propoziţionale introduse prin conjuncţia de, dar e posibilă
în celelalte situaţii de exprimare.
189