Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

185
Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale: către, de la, lîngă, dispre, pe după, pînă la, de
departe, pînă peste, printre, asupra, deasupra, în jurul, de-a lungul, în dreptul, dincoace, în faţa
etc.
Notă: Cînd prepoziţiile (locuţiunile prepoziţionale), precum în faţa, în spatele, spre etc.
însoţesc substantive proprii - nume de persoană, substantive comune, trimiţînd către fiinţe umane
individualizate, pronume personale, posesive sau alte pronume, înlocuind substantive din categoria
celor de mai sus, termenii sintactici nu mai realizează funcţia de circumstanţial, ci pe aceea de
complement indirect: Braţele ei albe şi goale se întinseră spre dînsul (M. Eminescu) [D. Irimia, p.
430].
Cîteva verbe de tipul a sta, a se aşterne, a rămîne etc. impun, în structuri ca şi fixe (unele
cvazilocuţionale), substantivului-circumstanţial spaţial cazul dativ: Agripina se opri locului (G.
Galaction); Stele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Pînă pier (M. Eminescu); Iat-o! ...
Sus pe deal, la strungă, / Aşternînd pămîntului / Haina ei cu trenă lungă / De culoarea vîntului (G.
Topîrceanu) etc. Ca circumstanţiale de loc, aceste dative sînt echivalente cu prepoziţionalele: pe loc,
în depărtări, la sau pe pămînt, pe drum etc. Asemenea contexte sînt „căutate”.
În unele situaţii nu ne asociem opiniei lui I. Iordan, D. Irimia etc. conform căreia în a se
aşterne drumului, a se ţine locului ş.a. am avea de a face cu „dativul locativ” cu funcţia sintactică
de circumstanţial de loc. În aceste contexte avem de fapt nişte locuţiuni verbale.
Alei! Murgul meu voinic, / Aşterne-te drumului / Ca şi iarba cîmpului
PROPOZIŢIA CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC
Propoziţia circumstanţială de loc corespunde circumstanţialului respectiv din propoziţie,
determinînd întreaga sferă a regentului verbal şi arătînd locul desfăşurării acţiunii lui, în sens larg.
Cf. Unde va cădea săgeata, acolo să ne luptăm (P. Ispirescu).
Topica şi punctuaţia
Caracterizînd prototipic procesul, circumstanţilele sînt plasate după verb. Circumstanţialul
de loc se caracterizează printr-o topică libderă, predominantă în principiu fiind topica după regent.
Antepunerea are rol emfatic.
Dacă circumstanţialul de loc face parte din structura tematică a verbului el nu se separă prin
pauză de regent, indiferent de poziţia lui faţă de regent. Separarea pri pauză, redată grafic prin
virgulă a circumstanţialului de loc e determinată de dorinţa evidenţierii în enunţ. Cf. De departe, am
auzit un strigăt.
Confuzii
Nu trebuie să confundăm circumstanţialul de loc în genitiv, construit cu prepozţia asupra, cu
cel indirect în genitiv.: Asupra capurilor noastre nu mai strălucea soarele (CL); Auzind asemenea
vorbe, s-au năpustit asupra mea (CI).
Nu trebuie să confundăm circumstanţiala de loc cu cea temporală. Cf. După ce trec munţii,
satele sînt mai bogate. (Subordonata, din punct de vedere semantic, exprimă numai în subsidiar o
circumstanţă spaţială, fiind în fond o temporală).
Nu trebuie să confundăm circumstanţiala de loc cu cea concesivă. Cf. Oriunde te duci, noi te
găsim. Dezambiguizarea se paote realiza prin intermediul inserării unui corelativ: - pentru nuanţa
concesivă corespunde totuşi, iar pentru cea locală – acolo.
Circumstanţialul de loc poate cumula şi ideea de timp: Oi clăti plosca bine şi-oi umple-o cu
apă proaspătă, ca să avem la drum, căci mai încolo nu prea sînt fîntîni (I. Creangă); A pălmuit-o la
un chef; sau una de mod: Văzu de departe.
185