Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

180
* un verb: Duc ca la noi sacoşe de plastic în mîini;
* un adjectiv: Au un aer tern, la fel ca străzile pe cae umblă;
* adverb: Ziua respectivă e mai aproape astăzi decît ieri;
* interjecţie: Hai ca şi atunci la pescuit.
Notă: Dacă complementul comparativ determină adjective sau adverbe la anumite grade de
comparaţie, atunci el devine o complinire obligatorie a verbului respectiv. Cf. Azi ai mîncat mai
puţin bine decît ieri.
4. Exprimările
Complementul comparativ poate fi exprimat prin:
* substantive sau substitute ale acestora în cazul acuzativ, impus de o prepoziţie sau
locuţiune prepoziţională sau de un adverb utilizat prepoziţional (dintre, între, faţă de, decît, ca): Cu
nebunii te porţi altfel decît cu oamenii normali;
* substantive sau substitute ale acestora în cazul dativ, precedate de prepoziţiile
asemenea, aidoma, întocmai: Noi ne comportăm asemenea lor;
* verbe la supin: În orice om există mai multe lucruri de preţuit decît de dispreţuit;
* adverbe de timp, de loc, de mod: Au venit mai veseli decît ieri.
* construcţie infinitivală: Îşi dorea să fie profesor mai mult decît a ajunge preşedinte al
ţării.
5. PROPOZIŢIA COMPARATIVĂ
La nivelul frazei complementului comparativ îi corespunde propoziţia comparativă. Cf. Cînd
unul trece, altul vine / În astă lume a-l urma, / Precum cînd soarele apune / El şi răsare undeva
(M. Eminescu); Ştie mai bine să deseneze decît să cînte; Acum cu ciorapii noroioşi şi boturile
atîrnînd, e mai rău decît dacă aş fi desculţ (C. Petrescu); Sînt mai numeroase decît le credeam;
Întîlnirea cu Noica, pe cît de benefică mi-a fost în plan cultural, pe atît de nefastă mi-a fost în
planul vibraţiei de fiinţă (prop. comp. proporţională); Era trist de parcă i se înecară corăbiile
(prop. comparativă ireală (ipotetică) etc.
6. Topica şi punctuaţia
Complementul comparativ e, în mod normal, plasat în imediata vecinătate a adjectivului sau
a adverbului regent. În stilul livresc, e posibilă inversarea complementului comparativ: Un copac
decît turnul mai înalt; Parcul ca o jucărie de mic (structuri cu inversiune, marcate prin reorganizare
sintactică). În general, o caracteristică a complementului comparativ este imposibilitatea de a-l
separa prin pauză (în rostire) sau prin virgulă care ar nota pauza) în scris), căci manifestă o
solidaritate sintactică extremă în grupul adjectival sau adverbial. Excepţie face comparativul
proporţional, care necesită izolare.
7. Confuzii
În ce priveşte confuzia complementului comparativ cu alte părţi de propoziţie, menţionăm că
comparativul de egalitate fără mărci explicite de comparaţie apare în situaţii ambigue, în care
interferează cu atributul (în grupul nominal) sau cu un circumstanţail de mod (în grupul verbal).
Decisivă în asemenea cazuri este interpretarea semantică: Cratere [negre ca smoală] (complement
comparativ, subordonat adjectivului); Cratere negre negre [ca nişte roţi de locomotivă] (atribut,
subordonat numelui); Aleargă repede [ca gîndul] (complement comparativ, subordonat adverbului);
Aleargă [ca tine] (Complement circumstanţial de mod, subordonat grupului verbal).
180