Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

179
COMPLEMENTUL COMPARATIV
1. Definiţie, caracteristici
2. Clasificarea complementelor comparative
3. Regenţii
4. Exprimările
5. PROPOZIŢIA COMPARATIVĂ
6. Topica şi punctuaţia
7. Confuzii
Bibloiografie
Gramatica limbii române. Enunţul. Vol. II, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, p.
450-461.
Gh. Constantinescu-Dobridor, Sintaxa limbii române, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1998.
C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi, Institutul European, 2002.
1. Definiţie, caracteristici
Complementul comparativ este partea secundară de propoziţie care în general (adică în
afara unor realizări) determină un regent de gradul I (un adjectiv, un adverb) şi un regent de gradul
II (un substantiv, un pronume, un numeral întrebuinţat pronominal), exprimînd o comparaţie ce
priveşte „elementele” determinate: Şi mă-mbrac în părul galben, ca un strai uşor, ţesut, / Şi zărind
rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut (M. Eminescu); Iar de sus pîn-în podele un păianjăn
prins de vrajă / A ţesut subţire pînza străvezie ca o mreajă (M. Eminescu); [Calul] ... mai zboară
încă o dată pînă la lună şi iar se lasă în jos mai iute decît fulgerul (I. Creangă).
Dacă regentul e un adjectiv sau adverb, complementul comparativ apare ca al doilea termen
al unei comparaţii [pînza străvezie ca o mreajă; calul se lasă mai iute decît fulgerul].
Din punct de vedere sintactic, complementul comparativ se deosebeşte de toate celelalte
complemente (pentru care e specifică poziţia în grupul verbal) prin faptul că e un adjunct al
adjectivului sau al adverbului.
Notă: Absenţa mărcilor de comparaţie poate crea unele ambiguităţi în stabilirea regentului:
cînd adjectivul este atribut, e posibilă interpretarea construcţiei comparative ca depinzînd fie direct
de substantivul centru, fie de adjectiv: [o zi frumoasă] [ca un dar] / [o zi] [frumoasă ca un dar]. La
fel poate fi considerat regent fie verbul centru al unui grup verbal, fie adverbul cu funcţie de
circumstanţial de mod: [curge repede] [ca un şuvoi] / [curge] [repede ca un şuvoi].
2. Clasificarea complementelor comparative
Din punct de vedere semantic, complementul comparativ indică termenul care constituie
reperul comparaţiei. Subtipurile complementului comparativ sînt:
A) complementul comparativ de inegalitate: Înţeleptul soune că nebunia lumii este mai
înţeleaptă decît el (C. Noica)
B) complementul comparativ de egalitate: Sunt melancolic ca un cotoi năpîrlit (A.
Pleşu); A avut ocazia să-şi vadă dosarul, ţinut la zi, gros cît o Biblie; Iubeşte-ţi aproapele ca pe
tine însuţi etc.
Notă: Un subtip al complementului comparativ de egalitate este comparativul
proporţional, care are obligatoriu ca element corelativ (pe cît ... pe atît), urmat de prepoziţia de:
Conduce pe cît de repede, pe atît de periculos; Încunună culturile cu un nimb pe cît de fatal, pe atît
de periculos (E. Cioran) – şi comparativul ireal (ipotetic), care se realizează doar propoziţional.
C) complementul comparativ partitiv, care complineşte un adlectiv sau adverb la gradul
superlativ relativ şi se realizează prin grup prepoziţional format din prepoziţiile din sau dintre şi
grupul nominal: Eu sîn băiatul cel mai cuminte din lume (C. Petrescu); Abisalul Caragiale [...], cel
mai eficient dintre marii români demascatori ai Prostiei (Al. Paleologu).
3. Regenţii
Complementul comparativ poate determina:
179