Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

174
contrar ar putea constitui un predicat nominal activ (datorită faptului că nu există un autor pentru
adjectivul de provenienţă participială văruit, care are sensul de „curat”. Pentru a distinge predicatul
la diateza pasivă de un predicat nominal trebuie luat în calcul faptul subiectiv (niciodată riguros
exact) constînd în intenţia comunicativă a vorbitorului: cînd vorbitorul doreşte să reliefeze acţiunea
cu sens pasiv, atunci complementul de agent există, fie exprimat sau neexprimat (în ultima situaţie,
introducerea complementului de agent nu schimbă, ci clarifică intenţia comunicativă a vorbitorului):
Cartea aceasta nu a fost citită poate impune complementul de agent de nimeni, indiferent dacă
acest complement de agent este sau nu exprimat; cînd însă vorbitorul vrea să pună în lumină
calitatea, care reprezintă rezultatul acţiunii, atunci complementul de agent nu există (şi deci nu se
pune problema exprimării lui): Cartea aceasta nu a fost citită poate însemna „Cartea aceasta este
proastă / de calitate inferioară”, situaţie în care complementul de agent nu poate fi introdus în
context decît dacă se schimbă intenţia comunicativă a vorbitorului.
* Şi forma cu se a diatezei pasive (pasivul reflexiv) guvernează principial complementul de
agent – care există şi aici întotdeauna: deosebirea dintre cele două forme ale diatezei pasive din
acest punct de vedere rezultînd din habitudinea exprimării/neexprimării acestuia: dacă la forma cu a
fi a diatezei pasive se obişnuieşte, pentru dezomonimizarea predicatului verbal pasiv de predicatul
nominal activ, să se exprime complementul de agent (Cartea e citită de iubitorii cuvîntului scris;
Pîinea e mîncată de orice fiinţă apropiată omului etc.), la forma cu se a diatezei pasive nu se
obişnuieşte să se exprime complementul de agent (Cf. Cartea se citeşte; Pîinea se mănîncă etc.),
doar unii vorbitori – din exces de corectitudine sau pentru evitarea unor posibile confuzii – exprimă
Complementul de agent.
* Adjectivele determinabile de complementul de agent sînt, de cele mai multe ori, născute
pe terenul limbii române, prin excelenţă din participiile verb-adjectiv: scris (Romanul scris de autor
e bun), auzită (Vestea auzită de noi nu a fost adevărată), căutate (Din spectacolele căutate de tineri
sînt cele antrenante) etc.; într-un număr mai mic sînt determinabile de omplementul de agent
adjectivele formate cu –bil pe terenul limbii române sau al altor limbi, de unde româna le-a preluat.
Cf. O carte comparabilă de oricine; O teorie atacabilă de cunoscători; Un slogan utilizabil de
adepţi etc.
* Cît priveşte adverbele (provenite pe terenul limbii române din verbe la supin) care pot fi
determinate de complementul de agent, acestea apar în contexte: Fapte greu de imaginat de neofiţi;
Calcule imposibil de făcut de către oamenii obişnuiţi etc.
Aşadar, un complement de agent reprezintă un tip de determinare completivă care (exprimat
sau nu) saturează insuficienţa completivă a regentului materializat în verbe la diateza pasivă sau în
adjective sau adverbe provenite din verbe la participiu, supin sau derivate cu sufixul –bil.
3. Mărcile de identificare a compelementului de agent
Complementul de agent îşi marchează identitatea sa specifică prin:
* prepoziţiile de sau de către.
În ce priveşte prepoziţia de, ca marcă formală a complementului de agent, ea e folosită în
contextul oricărui nominal şi în toate stilurile limbii. Conectorul specific al acestei poziţii sintactice,
prepoziţia de către, se foloseşte actualmente rar, cu precădere în stilul ştiinţific sau în cel elevat /
solemn, şi numai în vecinătatea unor substantive (sau substitute ale lor), avînd trăsătura semantică
inerentă [+Uman]: Dacă vom fi descoperiţi pe scară, în joc apăsător de către vecini. Conform
normelor limbii literare, nu se recomandă formulări de tipul *Ştirea a fost difuzată de către
posturile de radio.
* regentul este verb la diateza pasivă, adjectiv sau adverb provenit de la un verb (pasivul
participial sau pronominal): Teologii pricepuţi nu pun mare preţ pe argumentul invocabil de colegii
lor mai puţin pricepuţi (N. Steinhardt).
4. Complementul de agent şi alte funcţii sintactice
• Uneori complementul de agent poate fi confundat cu cel prepoziţional, datorită sensului
echivoc pe care-l are construcţia prin folosirea prepoziţiei de: S-au spus de ei multe (despre
174