Limba română contemporană. Sintaxa - Biblioteca Ştiinţifică a ...

173
COMPLEMENTUL DE AGENT
1. Definiţie, caracteristici
2. Regenţii complementului de agent.
3. Mărcile de identificare a compelementului de agent
4. Complementul de agent şi alte funcţii sintactice
5. Propoziţia subordonată completivă de agent
5.1. Regenţii subordonatei completive de agent
5.2. Jonctive
5.3. Topica şi punctuaţia. Contragerea
BIBLIOGRAFIE
Gramatica limbii române. Enunţul. Vol. II, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005, p.
432-439.
C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Iaşi, Editura Institutul European,
2002, p. 1393-1395.
Gh. Constantinescu-Dobridor, Sintaxa limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1998, p.
201-203.
D. Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, Polirom, 2000, p. 424-426.
M. Avram, Cu privire la definirea complementului de agent şi a complementului sociativ //
LR, 1968, nr. 5, p. 468-471.
I. Diaconescu, Exprimarea complementului de agent în limba română // LR, VIII, 1959, nr.
2, p. 3-18.
G. Gruiţă, Subordonata completivă de agent (variante nepronominale) // CL, nr. 1-2, 1991,
p. 57-59.
A. Şerbănescu, Principiul corespondenţei: constrîngeri în operaţiile de contragere şi
dezvoltare // LR, nr. 1-2, 1992, p. 73.
1. Definiţie, caracteristici
Complementul de agent arată autorul acţiunii unui verb pasiv sau reflexiv cu înţeles pasiv,
adică arată de cine este făcută acţiunea unui verb şi răspunde la una din întrebările: De cine? De
către cine?, iar uneori şi de întrebarea de ce?: Religia – o frază de dînşii inventată (M. Eminescu);
Căci ora aceea aşa de plăcută…îi era tulburată de viermele unei griji (M. Sadoveanu); Tinerii au
fost binecuvîntaţi de ambii; Jaluzelele au fost izbite de rafale de vînt; Domnule Iancule, cronica
dată de d. Caracudi am oprit s-o culeagă (I. L. Caragiale); Colonii de lumi pierdute / Sînt atrase în
viaţă de un dor nemărginit (M. Eminescu); Ideea nu mai poate fi contestată de nimeni; Statutul
fundaţiei este revizuibil numai de membrii (Complementul de agent + semiadverb de precizare) ei
fondatori.
Complementul de agent se construieşte cu prepoziţia de sau cu prepoziţia compusă de către.
Pentru a-l deosebi de complementul indirect, construit cu prepoziţie, şi de cel circumstanţial
instrumental, transformăm construcţia pasivă în construcţie activă, în care complementul de agent
devine subiect: Dînşii au inventat fraza.
Cînd diateza pasivă a verbului regent se exprimă prin pronume reflexiv, complementul de
agent rămîne, în general, nerealizat, interesul comunicării fiind concentrat asupra acţiunii verbale şi
a subiectului gramatical: De cîte ori era chemat la interogatoriu i se atrăgea atenţia să scrie mai
citeţ (M. Eliade).
2. Regenţii complementului de agent
* Regentul tipic al complementului de agent în limba literară modernă este verbul la
diateza pasivă cu a fi, la care formă a diatezei pasive complementul de agent este şi marcă
principală pentru pasiv: cf. Peretele este văruit de zugrav – Predicatul este văruit e la diateza
pasivă, din cauză că există autorul acţiunii concretizat în complement de agent de zugrav. În caz
173